Pe un leagăn legănat
Văd fecioară preafrumoasă,
Păru-i prins şirag şirag,
Cine oare te-a-ntristat?
O întreb atunci mirat.
Sufletul mi-a amăgit
Inima mi-a amărât
El iubire nu mi-a dat
Nici măcar o mângâiere
Să-mi aline-a mea durere.
Când ea încă mai vorbea
Eu uşor m-apropiam,
Lacrimi mari ei îi curgeau,
Eu cu mâna le ştergeam
Şi cu glas duios grăiam:
O, fecioară preafrumoasă
Tu iubire n-ai găsit
În al lumii chin vestit,
Dar acum te temi prea mult
Că în lume vei rămâne
Singură făr de iubit.
Vin la mine-n paradis
Să-ţi arăt ce loc de vis
Pregătişi pentr-o ferioară
Ce e gata ca să zboară
Pan la mine-n inimioară
Şi-ar da tot să-i fiu iubit.
Plini de dragoste , smeriţi
De eşti gata ca să zbori
Sus, mai sus de astă lume
Să-ţi arat că e iubire,
Sufletul să ţi-l hrănesc
Cu iubire şi respect.
Tot ce-a fost să-i dai uitării
Că de-acum cu mine vii
Pe ţărâmul dragostei.
Iar fecioara preafrumoasă
Cu un zâmbet de mireasă,
Două trupuri altădată
Acum unul noi suntem
Şi zburăm spre ceru-albastru
Şi iubire ne jurăm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!