În zarea albastră suişuri se-naltă,
În bezna adâncă coboară tăcerea,
Din întuneric se vede mai bine
Lumina ce-şi lasă căldura divină.
Cu graiul său mut şi văzul ei orb
Mereu ea adună doar geruri din ploi,
Căldura se simte iar tu tremuri gol
Şi frica îşi lasă amprenta pe voi.
De ce nu vine acea lumină?
În ajutorul tău să-ţi spună
Că a venit să te îndrume,
Probabil nici nu crezi în lucruri sfinte.
Singurătatea nu e bună,
Singurătatea nu e rea,
Că cineva oricum te vrea,
Cu el vei fi în veci o stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!