Dimineaţa sufletul îmi covârşeşte
Nepăsarea mea de peste noapte
Spulberată de speranţa vieţii
Ce mă-mbracă-n multe simţuri.
Pustiul meu ce-a fost
S-a vestejit de-a lui uscat
Ai odihnit la mine-n suflet
Crescând copilul ce-ai aflat.
Petrec curgând din mine sânge
Ce-nlocuiesc purtând iubire
Căci vreau să supravieţuiesc
Căderii mari de la-nalţime.
Mi-ai dat, o Doamne, o minune
Când eu plângeam fără suflare
Şi m-ai adus din nou la înălţime
Iubirea Ta îmi este fericire.
Şi cea mai mare fericire
Îmi covârşeşte-a mea iubire
Iar timpul-mi este veşnicie
Acolo unde-aş vrea să fiu cu Tine.
Cătălin Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!