Un dumnezeu fiinţa ta!

Când viaţa-ţi pare doar o clipă şi când ţi-e greu crezând în ea

Nu fă din timpul tău risipă şi încrede-te-n iubirea ta,

Iar când durerea e prea mare şi nu e nimeni s-o oprească

Primeşte-o ca pe-o alinare, c-al tău păcat să-l curătească.

Şi vei primi atunci în tine pe cel ce vrea - sau nu - să vină

Şi vei-nţelege şi mai bine că a iubi nu este-o vină.

Nu te gândi că n-ai cu cine să-mpărtăşeşti iubirea ta,

Renunţă mai întâi la tine,sunt lângă tine,vei vedea.

Nu îndrăzni să spui vreodată că ai iubit destul în viaţă,

Căci nimeni nu o să te creadă şi dragostea-ţi va fi uitată.

Până la ultima suflare să crezi în tine, nu-nceta

Şi poţi numi-n asemănare, un dumnezeu, fiinţa ta!

Trăim pentru iubire

Respir suflarea ta în dragostea ce-o port pentru ființa ta,

Mă-nchin divinității și îmi jertfesc trăirea pe pământ,

Nu plâng ,nu râd și totuși c-am trăit din moarte voi gusta,

Și totuși c-am trăit și chiar de voi muri, iubirii încă sunt.

Pășesc din răsărit și până la apus visând lumina zilei,

Pășesc de la apus și până-n răsărit trăind ce am crezut,

Să zbori până la cer nu este de ajuns dacă iubirea e ce vrei,

Îndură și-umilința păstrând același drum și-abia e-un început.

Mai bine nu-ndrăzni decât să fii învins de propriile-ți puteri,

Mai bine ai lupta decât să fii condus de lumea-n care ești

Și chiar de n-ai curajul să te înfrunți și de-ncetezi să speri,

Nu poate nici păcatul, nici timpul, să te oprească să iubești.