Și
zâmbetu-mi este o lacrimă arsă și ochii-mi deschiși un vis spulberat,
M-ascund în
cuvinte marețe de lume și-ngădui durerii o urmă-n păcat.
Ridic către
cer și schioapăt în umbre ființa-mi rănită de pașii pierduți,
Acolo e-o
singură viață pe veci, aici suntem unici, cu mai multe vieți.
Mai este o
clipă și poate-am să mor și dupa acea clipă poate-am să zbor,
În urmă
nu-i nimeni, căci toți sunt `nainte, doar eu am rămas făr` ajutor,
Pământul mă
tine ca frunza uscată și roua mă-ngroapă în aripi de viață,
Mai este o
clipă și timpul dispare,măcar de-am avea putină speranță!
