Translate

miercuri, 30 decembrie 2009

Eşti (II)

Eşti gândul meu ascuns din tainele iubirii,
Eşti raza ce-a pătruns până-n adâncul mării,
Eşti visul meu adânc din clipele furtunii,
Eşti amintirea mea când totul dau uitării.

Esti lacrima ce-o port pe-obrazul meu uscat,
Eşti zâmbetul frumos ce chipul mi-a purtat,
Eşti adierea blândă şi sentimentul neuitat,
Eşti ruga mea-nalţată şi dorul meu aflat.

Eşti ziua ce-a venit şi noaptea ce-a trecut,
Eşti valul neoprit ce marea l-a nascut,
Eşti universul meu şi tot ce am avut,
Eşti jertfa mea ce niciodată n-a durut.

Eşti rodul meu ales ce porţi mireasmă sfântă,
Eşti diamantul meu ce-mi străluceşti iubită,
Eşti primul fulg de nea când iarna e chemată,
Eşti dansul stelelor ce-mi cântă noaptea-n soaptă.

Eşti apripile mele ce zbor fără-ncetare,
Eşti luna dintre stele ce mângâi prin tăcere,
Eşti timpul meu oprit, iubirea ce nu moare,
Eşti ceea ce-am dorit şi ceea ce mă are.

                             Catalin Popa

EŞTI

Eşti soarele din rouă ce buzele îmi răcoreşti,
Eşti crinul frumuseţii în care florile se oglindesc,
Eşti marea cea adâncă ce-n ea comori se adâncesc,
Eşti dimineaţă însorită în care tu îmi străluceşti.

Eşti cerul meu senin şi steagul alb al păcii,
Eşti luna de pe cer ce mă veghezi în  noapte,
Eşti cântul păsărilor ce mă trezesc în şoapte,
Eşti liniştea din noapte ce contemplezi iubirii.

Eşti mantia aleasă, pe nori de vânt purtată,
Eşti soarele-n amurg ce roşu plâns se pleacă,
Eşti glasul fericirii ce-aş vrea să nu mai tacă,
Eşti clipa veşniciei, iubirii mele dăruită.

Eşti dor al lacrimilor mele vărsate din iubire,
Eşti taina regăsirii umbrită de speranţă,
Eşti marea împlinire a tot ce este viaţă,
Eşti totul pentru mine şi ţie-ţi sunt iubire.

                                             Cătălin Popa

Un pas spre iubire

Se coboară iubirea în sufletul meu,
Se coboară la fel ca în sufletul tău.
Am venit să îţi cânt din harpa iubirii,
Am venit să-ţi deschid calea-mplinirii.

Cerul senin ce odihneşte în raze,
Luna din noapte ce străluceşte în oaze,
E ca zâmbetul tău mai frumos ca o floare,
E ca lacrima ta, ce pe mine mă doare.

Clipa trăirii pe-o aripă zboară,
Iar lumina în noapte vrea să apară.
Cu tine prezentul spre veşnicie se-ndreaptă,
Unde eu te iubesc în grai şi în faptă.

Cum ochiul se-ndreaptă hotărât spre lumină,
Cum comoara se-ascunde adânc în cavernă,
Aşa mă întrept cu dăruire spre tine
Şi aşa te ascund, pecetluindu-te-n mine.

În armonia iubirii ecoul răsună,
Ca în tainele păcii ce linişte-adună.
Tu pentru mine fii veşnică iubire,
Căci eu pentru tine voi fi tot iubire.

                        Cătălin Popa

Tu eşti trăirea

Iubire, iubire aflată în mine,
Uneori îmi faci zilele atât de senine,
Alteori îmi dai clipe de tine străine,
Din tot ce doresc, te râvnesc doar pe tine.

Lumina de soare nu se desparte,
Întunericul de noapte nu se lipseşte,
Comoara de slavă nu se-ngrijeşte,
Sufletul meu doar cu tine trăieşte.

Am primit suferinţa fără cârtire,
Am primit şi credinţa fără ştirbire,
Am primit speranţa fără amăgire,
Mai lesne te-am primi pe tine, iubire.

Soarele mă-ncălzeşte, mă poartă-n lumină,
Noaptea mă hrăneşte în vis cu odihnă,
Conştiinţa de tine mereu vrea să-mi spună,
Tu eşti trăirea ce veşnicia-mi adună.

                                           Cătălin Popa

Trăim un paradis

Te-am cunoscut acum când soarele răsare,
Când noaptea vieţii triste din ochii mei dispare.
Pe chipul frumuseţii tale se văd din departare
Şi îngerii din cer slujind fără-ncetare.

Cu părul tău întins ca razele de soare,
Cu ochii tăi deschişi ca perlele în mare,
Cu trupul tău frumos cum nimeni nu mai are,
Te voi iubi mai mult, mai mult decât se poate.

Te strâng uşor în braţe ca pe-o comoară de mult preţ,
Şi-mi spui cuvinte mai frumoase decât sărutul meu atent
Şi totul ne uneşte cu legătură sfântă şi dragoste curată
Cum cerul şi pământul ne dă mereu viaţă.

Din soarele mărit vin solii luminând
Pe chipurile noastre ce-adie vântul bland,
Trăim un paradis, un rogvaiv curbat
Sclipind din răsărit, căci noi doi ne-am aflat.

                                             Cătălin Popa

Te iubesc, Doamne

Te iubesc,Doamne, fără încetare
Şi-atunci când plouă mult prea tare
Şi când cerul este luminat de soare;
Eşti dragostea care mi-ai dat suflare.

Te iubesc, Doamne, şi-aduc mărturisire
Şi-atunci când suferinţa m-aduce drept jertfire
Şi când pacea îmi dă din linişte iubire;
Eşti singurul ce mă porţi din fericire-n fericire.

Te iubesc, Doamne, în faptele trăite
Şi-atunci când rănile îmi sunt păcate
Şi când lacrimile îmi sunt vărsate;
Eşti ridicarea mea la cele mai înalte.

Te iubesc,Doamne,în gânduri şi în şoapte
Şi-atunci când frica mă cuprinde-n noapte
Şi când în ziuă te aud în toate;
Eşti cunoştinţa mea în tainele aflate.

Te iubesc, Doamne, cu toată fiinţa mea
Şi-atunci când simt aproape moartea
Şi când în suflet port iubirea;
Eşti dragostea ce mântuieşti cu învierea.

                             Cătălin Popa

Te caut

Te caut iubire , te caut în lume,
Lacrimile mele nu pot să răzbune
Anii ce-au trecut departe de tine,
Suferinţele lungi încep să se-adune.

Ce tristă sunt , mai tristă decât iarna,
Ochii mei adânci strălucesc ca luna,
Dar speranţa mea -  soarele pe cer
 Încă scânteiaza ca stelele pe cer.

Plânsul meu se-aude în adânc de munte,
Suferinţa mea - zile pustiite,
Dar de-acolo sus Dumnezeu mă vrea
Suferind acum,ca să-mi de-a iubirea.

De Tine am nevoie,de Tine Doamne,
Să-nfrunt povara ce o port în lume,
De Tine am nevoie în lume să trăiesc,
Ca acum şi-n veci neîncetat să te iubesc.

                                             Cătălin Popa

Spune-mi

Spune-mi iubito cum vezi tu lumina
Când soarele-nșiruie razele-ntruna,
Prin ape, prin flori, prin mii de culori,
Prin părul tău lung împletit până-n zări.

Spune-mi iubito cum simți tu iubirea
Când sentimentele vin și dau iar trăirea,
Prin zile, prin nopți, prin clipe de sorți,
Prin inima ta, prin ființa ce-o porți.

Spune-mi iubito care ți-e visul
Când o minune îți dă universul,
Prin fapte, prin tot ce e sfânt,
Prin iubirea ce-o porți pe pământ.

Spune-mi iubito care ți-e dorul
Când lacrima îți mângâie chipul,
Prin suspine, prin neîmplinire,
Prin gânduri ce duc la despărțire.

Spune-mi iubito că îți sunt iubirea
Când clipa se stinge și iarăși se naște,
Prin lume,prin adâncul ce duce-n eternitate,
Prin sufletele noastre ce trăiesc fericirea.

Sunt

Sunt praf ce nici un fir de vânt nu se atinge,
Iar soarele cu nici o rază nu mă ajunge,
Strig,dar glasul meu se frânge
Îndată ce aerul din jurul meu se stinge.

A fost o clipă,îmi amintesc,cu soare,
Când tot ce eu aveam era iubire,
Ce sfânt moment când eu am luat fiinţă,
Dar iată,îl vând acum cu plină conştiinţă.

Să nu mă judeci,căci grea îmi este soarta
Acum când încă nu e-nchisă poarta,
Şi-mi gustă vrând nevrând pământul
Şi sângele şi lacrima ce-mi şterge-ncet păcatul.

Un suflet să întorc curat de unde a plecat
Înseamnă o viaţă sfântă ferită de păcat,
Dar mai înseamnă şi dragostea divină
În care Dumnezeu şterge orice vină.

Te rog să-mi ierţi orice greşeală
Şi vina mea s-o socoteşti o boală,
Tu,omule,aceasta vreau să-mi dăruieşti,
Ca prin aceasta să arăţi că mă iubeşti.

Îl rog pe Dumnezeu să-mi dea şi El iertare
Ca toţi să ne-ntâlnim în viaţa viitoare,
Acolo unde nu e nici boală,nici supărare,
Ci totul este sfânt în veşnica iubire.

                                             Cătălin Popa

Şi ziua şi noaptea

Tristă e ziua în care mă aflu,
Norii tăcuţi umbresc tot pământul,
Soarele ascuns îi e frică de lume,
Plouă încet fără de urme.

Paşi-mi aleg fără de număr,
O frunză uscată mi se-aşează pe umăr
Ca o pecete peste ziua ce vine,
Tristă şi ea, lacrimi s-adune.

Un pas către viaţă aş vrea să mai fac
Ca ea să mă fure nevinovat,
Aş vrea să mai zbor fără de aripi
Până la cerul fără de marigini.

Unde eşti soare să-mi dai mângâiere?
Unde eşti lună să-mi veghezi nopţile?
Fără răspuns mă-ndrept spre mormânt,
Unde m-aşteaptă un rece adânc.

Am trăit clipă de clipă sperând,
Ochii însetaţi i-am aflat lăcrimând,
Sufletul obosit l-am aflat căutând
Iubirea adevărată, chipul ei blând.

               ***

Minunatele clipe ce se află înflorite
Din suflare divină, cu lumină hrănite,
Clipele triste au fost renăscute
În clipele vieţii acum nesfârşite.

Soare nestins sub care se-adună
Miile de sfinţi ecouri răsună
Un cântec de slavă Treimei Preasfinte,
Toţi într-un glas cu luare aminte:

Tată al nostru, glasul existenţei,
Iisuse, iertarea în chipul jertfei,
Duhule Sfinte, tainică împlinire,
Slavă Ţie Treime, ce şezi în iubire!



Visele tale în visele mele
Aş vrea să pătrundă ca luna-ntre stele.
O dorinţă, una dintre ele
Eşti chiar tu , ca luna-ntre stele.

E glasul iubirii ce zice întruna
Te vreau ne-ncetat ca ziua lumina.
Lupt pentru tine iubire dorită
Şi ziua şi noaptea ca o primă dorinţă.

                                             Cătălin Popa

Pe tine suflet

Pe tine suflet negăsit
Te caut încă rătăcit,
Te văd ca focul luminând,
Te simt ca soarele arzând.

Pe tine suflet prea iubit
Te vreau acum şi-n infinit,
Te-aud în linişte şi-n pace,
Te cânt cu grai prea dulce.

Pe tine suflet-vis neîmplinit
Te aştept ca un destin de împlinit,
Te rog să-mi fii iubire ne-ntinată,
Te iubesc, să-ti spun în fiecare faptă.

                                             Cătălin Popa

Îti dăruiesc

Dimineaţa înflorită din cristalele nopţii,
Roua lăcrimată din petalele sorţii,
Soare răsărit din ascunziş luminat
Ca o făclie nestinsă în fiecare zi am aflat.
Îţi dăruiesc neîncetat!

Luna umbrită, luminată de stele,
Mângâiere tihnită  în care tac clipele,
Visul nestins din adevărul grăit
Când lângă tine stau şi-s iubit.
Îţi dăruiesc necontenit!

Lacrimi ce curg bucurii de neuitat,
Glasul ce zice :te iubesc ne-ncetat,
Clipa dintâi când te-am aflat,
Eternul din  rai ce am urmat.
Îţi dăruiesc neîntinat!

                                             Cătălin Popa

Încrederea în iubire

Cum află omul dragostea în locuri nepermise
Și cum se lasă dus de ea până la vise,
Aș vrea să știu și eu de e iubirea greșul
Ce-l poți purta în suflet crezând că-i universul.

Sunt anii mult prea mulți ce ne despart iubirea,
Sau este doar o frică ce rup din noi trăirea!
Refuzul nostru doare,căci omorâm speranța
Ce ne-a crescut de mici și ne-anvățat ce-i viața.

Dar noi înca mai credem că tot iubirea-nvinge,
Că-i marea împlinire ce-n viață ne ajunge.
Și nu dorim mai mult decât a fi-mpreună
O cruce ridicată și-o singură cunună.

În ochii mei şi-n suflet

O lacrimă îţi curge lin ca mângâiere,
Un zâmbet se vădeşte din simpla ta tăcere
Şi dimineaţa din cer mereu răsare
Un soare pictându-te în raze.

Te privesc ca pe-o stea, dar tu eşti un soare,
Îţi vorbesc ca unui înger, dar tu eşti mai mare,
Te alint ca pe-o floare, dar tu eşti o zare,
Te ating ca pe-o mare ce mă scaldă-n iubire.

Ce taină se ascunde în trupul tău frumos,
O simt pătrunsă-n mine şi-n tremurul sfios,
O pasăre din rai cea coborât în jos
E şi iubirea ta, alături de Hristos.

Te port în suflet ca pe-o taină a iubirii,
Cum negreşit îşi poartă pacea îngerii.
Te port în mine ca seninul regăsirii,
Cum universul poartă clipele trăirii.

                                             Cătălin Popa

Drum spre infinit

În fiecare noapte zbor în visurile mele,
Te ţin în braţe , plin de dor, călătorind spre stele.
Şi când pe cerul înstelat un înger am aflat,
Spre-mpărăţie ne-anvăţat să tindem nencetat.

Şi când la ani înca o mie se-adună timpului trăit,
La infinit se vede pusă cum universul n-a privit
Împărăţia fericirii ce am dorit-o negreşit,
Iar eu cu râvna necioplită mă-ndrept adânc spre răsărit.

Pământu-l văd, e doar un punct pierdut de secole întregi,
Te strâng mai bine şi îţi spun că e momentul să alegi,
Fie te-ntorci în lumea ta şi vei muri străină;
Fie vei merge pân’ la capăt fără să ai vreo vină.

                                             Cătălin Popa

Dor sfânt

Mi-e dor de Tine, Doamne, cum soarele şi arde,
Suspinul mi-l auzi cum tunetul se-aude
Şi în chilia mea un cânt de clopote răsună,
Atins adânc în freamăt, se pierde în furtună.

Mi-e dor de Tine, Doamne, cum fierb tăcuţi vulcanii,
Credinţa mă îndeamnă-n taine, numărându-mi paşii,
Pe calea mea îngustă se fac văzute multe
Drumuri cunoscute, răni făcute de păcate.

Mi-e dor de Tine, Doamne, cum stelele de noapte,
Răbdarea mi se-ascunde şi vreau mai multe fapte,
În vis şi-n realitate Te caut, Împărate,
Dar nu găsesc nici îngeri, nici cete minunate.

Mi-e dor de Tine, Doamne, cum lacrima-i fierbinte,
Iubirea mea Ţi-aduce durerile jertfite,
Când firea ma luptat şi-am devenit duşman,
Cu răni am fost adus, la Tine stăruiam.

Mi-e dor de Tine, Doamne, cum cel sărac dorea,
Nădejdea nu s-a stins sub ploaia ce cădea
Şi eu priveam aprins, cu ochii aţintiţi,
La cerul nedeschis, la picuri învrăjbiţi.

Mi-e dor de Tine, Doamne, cum codrii de tăcere,
Pacea fără Tine e doar un chip de amăgire,
În umbră se ascunde, în umbra şi rămâne,
Întins pe iarba udă ascult tăcerile străine.

Mi-e dor de Tine, Doamne, cum îngerii de oameni,
Dragostea în toate, răspunsul ce veni
Din fericire, din suferinţă, aleg doar o iubire,
Un dor ce mă va duce spre cer, spre mântuire.

                                        Cătălin Popa

Cu inima la Tine

Cu inima la Tine, cu tânără întelepciune
Ţi-aduc în grai o simplă rugăciune.
Şi ochii mei adânci, smerita mulţumire,
Ţi-aduce mai întâi cu lacrimi de iubire.

Cu inima la Tine şi doru-l simt mai bine,
Adie gol în suflet slăvindu-Te pe Tine.
Şi chipul mi se pleacă ca floarea fără viaţă,
Petalele căzând pe vânt sper cer se-ntalţă.

Cu inima la Tine în vis păşesc fără oprire,
Te văd, Te simt, Te-aud în toate ca iubire.
Păşesc uşor, zburând pe calea celor sfinte
Şi nu mă mai cobor decât pe soarele fierbinte.

Cu inima la Tine în zilele senine
E ca şi cum aş fi pe căile divine.
Luminile din raze răsfrâng sclipiri în mine
Şi tot ce este rău ajung a fi străine.

Cu inima la Tine în nopţile cu stele,
Uşor, uşor mai cad şi unele din ele.
Veghez în noapte cerul lăcrimat
Şi port în mine taina ce mi-a dat.

Cu inima la Tine când rănile-s deschise,
În chip de mângâiere, cu aripile-ntinse,
Un înger mă cuprinde cu multă dăruire,
Iar eu cu mulţumire Te slăvesc, Treime!

Ascultă

Ascultă vântul cum adie
Când liniştea din nou te-nvie,
Iar eu apar dintr-o lumină
Şi ochii tăi din lacrimi ţi-i alină.

Priveşte cerul cum se-aprinde
Şi noaptea-ncet, încet se frânge,
Cum fiecare zi ţi-aduce
Un zâmbet pe chipul tău prea dulce.

Citeşte versurile mele,
Mă vei găsi mereu în ele,
Stând fără nici o aşteptare,
Doar dăruindu-ţi împlinire.

Şopteşte tainic gândului ascuns
Că azi în mine ai pătruns
Şi dorul fără vreo speranţă
Să te iubească nu-ncetează.

                                             Cătălin Popa

Amurg

Se pleacă din cer, bucuros ca o floare,
Neofilit şi iubit de numele-i mare,
Un soare nestins făcând ascultare
Din ziuă în ziuă pe cale să zboare.

Din marginea-i lată cerul arată
O lună mai caldă decât altădată
Când frigul luptă ca o iute săgeată,
Dar iată o seară de izbândă aflată.

Şi luna în stigăt, în strigăt şi-adună
Una câte una în juru-i lumină,
Stea cu stea o fală străbună,
Totu-i o boltă şi-n centru-i o lună.

Pământul jumate se lasă în umbră,
În linişte-i pace şi-o emoţie sumbră,
Amurgul se plimbă tăcut prin natură
Şi luna spre lume parcă coboară.

                                             Cătălin Popa

Am cunoscut

În creştet vântu-mi bate blând
Şi ceru-n ochi se pierde - şi în gând,
Dar nici o clipa n-am simţit
Că tu pe mine m-ai iubit.

În toate simţurile mele,
Cuprins ca nopţile de stele,
Nu am simţit iubirea ta,
Dar sper că nu mi-o vei lua.

Abia acum am înteles
Că tu pe mine m-ai ales,
Cum noaptea luna îşi alege
Şi ziua soarele-o-ncălzeşte.

Pe chipul tău acum se vede
Iubirea ta fără regrete,
C-am cunoscut acum iubirea
Şi tu vei fi numai a mea.

                                             Cătălin Popa

ZÂMBETUL TĂU

Zâmbetul tău ca o rază,
Pe-a cărării trudă-şi lasă,
Tot necazul de pe aripi,
Şi mă-nvăluie grăbită.

Mi te-apropii sfioasă,
De-al meu chip străin ce arde,
De lumina ta aleasa,
Ca un înger plin de slavă.

Mă cuprinzi ca o mireasă,
Şi-mi grăieşti ca o fecioară,
Din iubirea ta curată,
Fericirea ne-ntinată.

Ca un fulg de nea topită,
Şi de geruri răcorită,
Te alinţi cu-a mea guriţă,
Sub lumina ta nestinsă.

Vântu-ncet cu team-adie,
Şi iubirea noastră vie,
Ne uneşte pe vecie,
Ca pe îngerii luminii.

Voiesc ca voi sfinţi

Îndurerat de chinurile voastre în temniţele strânse,
Că plânsete se-aude în cor şi în văzduh străpunse,
Cum jalea voastră arde şi mistuie păcate,
Scrâşniţi din dinţi cu rugăciune durerile-amorţite,
Şi-i binecuvântaţi pe cei ce vă robesc în sânge,
Sfinţind şi mucegaiul, din curgerea sudorii plânse

Sunt gata să primiţi pe mine în voluptoasa împăcare,
Cernând din voi şi nepăsarea şi ura, sfinţindu-vă în aşteptare,
Primiţi-mă c-aici în lume degrabă pier cu tot cu libertate.
Să simt şi eu un lanţ în piept şi sângele cum fierbe dulce-n vene,
Să strig şi eu râvnind la cer cu voi în cor odată,
Să-l întâlnesc şi eu ca voi pe Iisus cu răni odată.

Mărturisesc că niciodată n-am cugetat o altă faptă,
Decât aceea să-mplinesc porunca Lui , iubirea nouă dată
Şi c-am greşit Acesta iarta, cerând iertare şi iertând pe-aproape,
Doresc şi eu ca voi martiri să-mi fie Hristos aproape.

Adusă de lumina vieţii în întunericul aflării,
Iubirea Lui sfinţeşte-aleşii şi îi ridică pe-a veşniciei bucurii.

VISUL TREZIRII

Trezit fiind de cântul mării,
În valurile-abrupte, izbite cad cernute
Scânteie se aprinde şi flacăra măririi
Ce oglindeşte-n ea un înger al vieţii nesfarşite.

La mal nisupul surpă pasul meu subţire,
Dar ochii mei se-nalţă pe chipul regăsirii
Frumoasei amintiri din îngerul luminii
De prima clipă-n care am primit suflare.

M-apropii şi mai mult cu paşii mei şoptind
În marile adâncuri, domnind acum uimirea,
Cum poate ea să ţină un înger închipuind iubirea,
Aşa-i simt eu iubirea la mine ajungând.

Iar îngerul cu aripi ca soarele cu raze
Le desfăcu mai limpede ca cerul către margini
Şi glasul lui , văzduhul că fulgerul străpunse;
Mai mult  să ne luptăm, iubire a-mplini.

Se stinse tot atunci ca soarele-n amurg,
Apoi trezit din nou de cântul unei păsări,
Obrajii-nfierbântaţi şi lacrimile-mi curg,
C-acest-a fost un vis,dar n-am să-l dau uitării.

UN SENS

O foaie alba şi-un pix ce stă mai mult închis
O mână slabă şi-un gând spre tine s-a deschis
Că poate mă vei întelege, nu vreau să fiu respins
Doar am luptat, am încercat să scriu destins.

Ştiam că azi în groapă mă vei arunca
Iar mâine slavă din gura ta îmi vei sriga
Vei câştiga şi tu , nedrept, un loc gătit de mine
Ţi-l las, căci n-am râvnit aceasta,ci doar pe tine.

De unde n-am aflat o umbră de mişcare
De-acolo stau atenţi şi muţi de-atâta încordare
Doar oameni ce nu trăiesc în fiecare zi într-o schimbare
Ci merg pe-un drum ce nu coboară către soare.

Cu trupu-acesta şi suflet merg pe cale
Desculţ şi dezbrăcat de orice apărare
Umplând ce este gol, şi-n viaţa ta se pare
Un sens să dai şi mie împăcare.

Totul

Cerul şi ploaia
Mi se strâng sub pleoape,
Dragostea de tine
Este tot mai mare.

Te-oglindeşti în soare
Mii de raze calde
Mă sărută foarte.
Mă uit la soare ,te văd pe tine.

Râuri , ape multe
Mi se adună-n vene,
Din potop de ape
Tu eşti singura ce scapă.

Noaptea visul îmi arată
Care e dorinţa mea
Şi te văd miseasă şi în braţe strângi
Tot ce sunt şi voi fi în veci!

ŢIE

Eu voi vorbi iar tu vei asculta
Cum glasul meu inima îţi va-ncânta,
Ştiu sigur că-n gândul tău te vei mira
Părându-ţi-se ca un vis ce mult nu va dura.

Văd chipul tău lipsit de trăsături,
Străluceşti în zâmbetul tău şi zbori
Până la mine în gând să te vezi strălucind
Şi-ntelegi , nimeni ca mine nu te vede zâmbind.

Te ating şi fiorul îl simţi tresărind,
Nu mă vezi , străluceşti iar zâmbind
Şi din nou ţi se pare că eu nu exist
Dar mă simti şi mă crezi egoist.

Ţie graiul meu ca un vis ţi se pare
Şi simţirea mai reală ca un soare
Ţie îţi sunt omul ce zboară
Ca un vis împlinit, fără să moară.

Tânărul luceafăr şi luceafărul

Un luceafăr nou răsare
Din al temniţelor raze
Şi coboară pe o cale
Străbătută doar de soare.

Se mândrea bătrân pământul
Că purta din nou pe dânsul
Un luceafăr şi mai mândru
Decât cel cea fost întâiu.

Chipul său copil voios,
Pieptul arzător din soare scos
Şi cu braţe-ntinse suple
Se făcu firesc din lume.

Cătălina nu mai fuse,
Cătălin şi el murise,
Dar luceafarul ştiuse,
Pentru viaţă ei murise.

Se afla pierdut în gânduri,
Dar trezit fiind de cânturi,
O copil-apropiată
Îi ştersese fruntea lată.

O, frumosule străin,
Te-am văzut de gânduri plin
Şi-ndrăznind să-ţi tulbur starea
Spune-mi care-ţi este supărarea?

Iar luceafărul surprins
De frumosul ei aprins
Şi de părul ei desprins
Îndrăznind ia şi răspuns.

Supărarea nu m-apasă,
Dar uimirea nu mă lasă,
Cum luceafărul de sus
Zace rece şi ascuns.

Ce ţi-e gândul la luceafăr?
Am să-ţi dau un fir de păr
Să-nţelegi că nu lungimea
Ci tăria lui contează.

El trăieşte-n nemurire,
Dar trăirea lui ce simte,
Nicidecum nu e iubire
Fără jertfă de-mplinire.

Cum ţi-e numele frumoasă
Şi de unde eşti aleasă?
Zise tânărul privind
Frumuseţea ei curgând.

Cătălina mi-e strigarea,
Sunt din neamuri credincioase.
Dar pe tine ce te-aduce,
O fi oare chiar iubirea?

Mă aduce o-mplinire,
Căci trăiesc în nemurire,
Vreau să aflu-acea iubire
Ce-o grăieşti cu-a ta uimire.

Sunt luceafăr mult mai tânăr,
Dacă vrei anii ţii număr…
Şi-ascultase tot copila
Rămânând îndragostită.

Şi trecuse timpul fuga,
În iubire alergând,
Iar cei doi iubire multă
Împreună împlinind.

Într-o noapte cu senin
Cel dintâi luceafăr blând
De mâhnire fiind plin
De pe cer atunci plecând.

Se făcu atunci prezent
Înaintea Tatălui ceresc
Şi plecându-se cu-avânt
Îi grăi aşa zicând.

Tată, Tatăl meu ceresc,
Săvârşeşti tu nedreptate?
Mie nu mi-ai dat iubirea,
Ci mi-ai dat doar nemurirea.

Fă-mă să-nteleg şi eu,
De ce fiul Tău e jos?
Din străini nu e întors,
Împlinind ce este-al meu.

Din iubire te-am creat,
Iar iubirea ai purtat,
Si curajul ai luptat
Când prin lume ai umblat.

Fiul meu acela bun
Nemurire va avea
Şi iubire va purta
Într-o lume cei a ta.

Mergi acum cu pace
Sus pe cer şi zace,
Şi-mplineşte voii moartea
Să-nvieze iar iubirea.

Şi dacă…

Şi dacă ploaia m-ar stropi
Căzută din cer din  fir în fir,
Nu m-aş răci şi nici opri,
Dând ţie fiinţa mea gătită ca un safir.

Şi dacă soarele m-ar încălzi
Îmbrăţisându-mi trupul tremurând în zi,
De tine n-aş uita şi nici lăsa,
Dând ţie clipa selenară şi stelele ce ţi-ar dansa.

Şi dacă Demiurg viaţa mi-ar lua
Clădindu-mă din nou în veşnicia Sa,
De tine iubirea-mi nu aş străina,
Rugându-ţi ţie loc cu mine în starea cea eternă.

Şi dacă tu iubirea de mine-ţi vei lua
Indiferentă-n fapte, străin mă vei afla,
De tine tot nu m-aş lăsa,
Iubirea toată din mine eu ţi-aş da.

Sunt gata

Tulbur mă-ndrept cu gândul la Tine
Şi cer îndatorat ca Solomon înţelepciune,
Mi-e teamă de lumea în care alunec
Şi plânsul ca ploaia obraji-mi înec.

Cum roua alunecă petala deschisă
Şi ochii îmi varsă din iubirea aprinsă,
Sunt gata să pierd orice luptă câstigată,
Sunt gata, dar dragostea n-o las niciodată!

Sunt doar un om

Chemat am fost la viaţă
Din nefiinţă la chipul de fiinţă,
Sunt liber să-mi aleg destinul,
Dar pot lua o hotărâre singur?

O, Doamne, fii al meu îndrumător,
Viaţa-adevărată în lume este doar un dor.
Copil mi-e sufletul, iar trupul trecător,
Gândesc la Tine-adânc, nu ca un visător.

Să fiu aici nedespărţit de Tine,
Să-ndur orice, să fac la toţi doar bine,
Sunt doar un om, greşeala-mi este-n vine,
Dar ştiu că pot iubi, Tu eşti mereu cu mine.

SUNT LIBER

Privesc luna din patul meu moale
Se depărtează pierzându-se-ntre stele
Străină mi se face şi noaptea luminoasă,
Tăcerea-mi este-ncununată şi-i duioasă.

Lumina se aşterne, dar nu în întuneric,
Ci-n suflet ce-şi aşteaptă cununa, veşnic,
Uitată-mi este noaptea si ziua si visul si ispita
Cand dragostea spre Tine imi este cale sfanta.

Aud izvor ce curge forţat în josul drumului
Şi văd cum soarele şi luna se-nvârt atârnate,
Natura-şi lasă haina şi iarăsi o îmbracă timpului,
Doar eu sunt liber să-Ţi slujesc din dragoste.

SUFLETE AL MEU

Suflete al meu
Tu în loc să rabzi
Mult adânc mă-ngropi
În mulţimi de răni.

Suflete al meu
Glasul cel Divin
Nu-l auzi grăind
Cu mustrări venind.

Suflete al meu
Te-ai închis în tine
Nu primesţi pe nimeni
Să îţi dea iubire.

Suflete al meu
Haide,lupt-acum,
Ai în faţă-un drum
Ce te face sfânt!

Suflete al meu
Crezi că totul trece
Noaptea , ziua trece
Tu însă etern vei merge.

Suflete al meu
Trupul ţi-e o haină
Ai grijă de ea
Căci cu ea vei învia.

Suflete al meu
Cei din jur aşteaptă
Să le dai tu hrană
Nicidecum povară.

Suflete al meu
Fii în veci mereu
Slujitor lui Dumnezeu
Creatorul tău.

SOARE

Soare blând,cunună de aur
Strălucirea ta îmi este tezaur
Recită-mi din timpuri căldura din razele tale
Apusul nu ai cunoscut ,ci a răsăritului cale.

Soare nestins,comoară neajunsă
Taina ta mi se face cunoscută
În adâncurile mării te scalzi ca în cer
Şi-mi trimiţi mângâieri ca şi mâine să sper.

SENTIMENTE

Stoluri multe vin
De după senin
Nu se văd ce sunt
Doar aripile-n vânt.

Loc la mine oare
Să le fac din paie?
Sau mai bine oare
Să le fac din soare?

Stoluri ca aceste
Pe la noi sunt rare
Unde se opresc
Ele stăpânesc.

De-ar veni la mine
Le-aş sluji pe ele
Să-mi arate calea
Aripi să îmi dea.

Chiar la mine vin
Loc cu soare plin
Încălzesc mai bine
Ce e rece-n mine.

Drumul dincolo de cer
De la ele cer
Aripi îmi vor da
Ca să pot zbura.

Şi de voi lua
În inima mea
Să mai duc pe cineva
Aripile vor putea.

De după senin
Totul este plin
Stolurile-s adiere
Sentimente de iubire.

Port cu mine stoluri multe
Unde merg,oriunde-n lume
Să împart din aripi multe
Sentimente de iubire.

RODUL ASTEPTĂRII

Pe o petală de trandafir în rouă chipul ţi-l privesc,
Străină eşti de lumea mea, dar iată , te zăresc,
Femeia visurilor mele în care eu mă adâncesc
Când nori de umbră mi se-adună şi nu mă mai găsesc.

Să te sărut o clip-aş vrea, să te aduc în lumea mea,
Din visul meu să mă trezeşti, să-mi mângâi faţa mea.
Iubita mea în dimineţi,sorbită de soare-n dup-amiezi,
Te rog rămâi sub umbra mea pe veci – măcar o zi.

Mărturisesc că n-am visat doar chipul tău de aur,
Ci am aflat şi-n alte lumi un sentiment mai pur.
Ceresc divinul l-am ales să-mi fie cel dintâi,
În veci viaţă să primesc, dar ţie mai întâi.

Dar iată că într-o zi de mai răsună cântece de nuntă
Şi văd în faţa mea mirat, din vis iubită,
Femeia ca un înger întrupat şi c-un zâmbet nencetat,
Ceresc divinul am aflat, din nou, în viaţă am intrat.

Realitatea

Azi sunt puţini ce cred în Dumnezeu,
Dar cei puţini plinesc ce este cel mai greu,
C-o bucurie ne-ncăpută şi c-o iubire ne-nţeleasă
Ung răni pe suflet şi ţin o rugăciune-aprinsă.

De ce stai schingiuit de patimi, rănit,
Şi nu te-ndrepţi cu faţa spre răsărit?
Să vezi lumina din amurg că nu s-a stins,
Ci-aşteaptă să te-ntrepţi spre ea cu dinadins.

Sunt tineri ne-nvăţaţi de  la părinţi,
În loc să-i crească ca şi sfinţi
Le rup din stânci tăria inocenţei,
Zidind în ei păcatul şi clipa deznadejdei.

Nu vor să ştie soarta lor nicicum,
Ci doar plăcerea din păcat acum
Cu rău se luptă fiecare-n parte
Dorind din ce în ce mai mult păcate.

Din lumea neagră de suflete pierdute
Mai strălucesc lumini îngrămădite,
Sunt cei ce n-au lăsat iubirea,
Ci au adus lui Dumnezeu prin toţi slujirea.

Iar cei ce n-au căzut cu totul în uitare
S-au deşteptat din nepăsare cu faţa către soare,
Dorind iubirea mai presus de toate,
Căci asta trebuie să fie adevărata realitate.

RAI DE FERICIRE

Rai de fericire, împărăţie pătrunsă-n mine
Nebuna mea uimire se întreba de tine;
Cum rai de fericire, izvor plin de iubire
Reverşi acum din mine nădejde şi-mplinire?

Adio grea singurătate ce plină eşti de moarte
Găseşte-ţi loc în iadul plin de neamurile tale;
Cum rai de fericire, soare cu plete de lumină
Răsari acum pe chipul meu cunună?

Te caut între nori şi stele,te caut
În oameni şi în mine rai plăcut;
Cum rai de fericire, veşnicie pe pământ adus
Pe mine mă strecori în raiul nepătruns?

PORUMBELUL

Pe-un ocean de diamante
Valurile sunt stârnite
De bătaia unor brate
Ce vâslesc pe aer blânde.

Pe-a lui urmă se cunoaste
O lumină ce străbate
Cale-ntoarsă către casă
Pe un drum păzit de-armată.

Zborul lui se-opri îndată
Pe o culme ridicată
Ca un munte ea ţinea
Acel chip ce lumina.

Un copil trecea prin preajmă
O cunună-ncununa
Capul lui smerit,plecat,
Porumbelul se făcu iar aşteptat.

Pocăinţă

Aşternută tăcerea în noaptea schimbată,
O rugăciune din suflet uşor e rostită,
O lacrim-alunecă pe înroşitu-mi obraz
Şi primesc atunci de la Dumnezeu un răgaz.

Nu mă văd, doar mă simt într-u-nchis răzvrătit;
O, Iisuse, te-aş ruga să m-ajuţi să mă aflu regăsit,
Dar nu pot şi mă-nec într-o groază de gânduri;
Cum păcatul am dorit şi pe Tine te-am uitat fără simţuri?

M-am întors plin de răni, neîngrijit, împietrit,
Trupul cu dulce din păcat mi-e hrănit,
Sufletul ca o pasăre fără aripi de la-nalţime s-a strivit,
Doar o rugă mi-ascunde iertarea ce mi-o dă negreşit.

Aş sorbi din iertare veşnicia iubirii Tale;
Mă iubeşti, mă iubeşti, chiar şi-acum cu păcatele mele?
Iartă-mă, te rog, căci cu greu m-am întors,
Ca-ntre stânci cu suspine sufletul mi s-a stors.

Pocăinţă ca un soare ce desparţi ziua de noapte,
Ca un aer cel respir si mă-nvie de la moarte,
Dă-mi să plâng şi să rog ne-ncetată iertare
Şi-mi arată uşurat drumul sfânt spre iubire.

Petrec

Petrec cu frica păcatului din fire
Ce fiecare om îl săvârşeşte din neştire,
Petrec în rugăciuni ce-s mute pentru mine
De fiecare dată când mă gândesc la Tine.

Pertec pe-un fir subţire ce-abia mă ţine
Şi-aşteaptă să-l împletesc cu fapte bune,
Petrec în locuri cunoscute ca un străin
Căci casa mea e-n cerul Tău divin.

Petrec în suflet bucurii şi răni adânci
Ce înfloresc iubire,rugăciuni,
Petrec cu Tine-n faptă şi-n fiinţă
Tu-mi eşti Dumnezeu Întreit în Fiinţă

PE DRUM

Într-o lume mare
Caut loc cu soare
În care să-mi zboare
Sufletul spre zare.

Locul mult dorit
Încă n-am găsit
Caut însetat,
Drumul mi s-a arătat.

Trec pe-un drum în cruce
Şi-un străin îmi spune
Merg şi eu cu tine
Căci nu am pe nimeni.

De-ai să mergi cu mine
Sufletul voi pune
Viaţa pentru tine
Totul din iubire.

Drumul este lung
Mulţi tâlhari se-ascund
Credincios să fii
Căci vom birui.

Dintr-o clipire
O lumină vine
Gata să îmbrace
Sufletele noastre.

De acum încolo
Griji nu vor mai fi
Doar din bucurii
Veşnic vom trăi.

OSTENIT FERICIT

Timpul  nu mai este o piedică vrednică
L-am  depăşit mult înainte devreme
Căci moartea nu este o frica de toate
Ci este mai mult un semn de-ntrebare.

Natura îmi este un ghid spre urcare
Cu o pace şi smerită ascultare
Pentru ea din furtună şi soare
Este slujire pentru a mea mântuire.

Nesupus sufletu-mi vrea strălucire
Din a Domnului mare iubire
Nu mă mir de a mea pace-n suflet
Ce cu drag ostenit,fericit am primit.

ORIZONTUL PURPURIU

Dimineaţa cerul se îmbracă
Într-o haină purpurie
Împletită chiar de soare
Ce s-a împrăştiat ca-n ceaţă.

Roşu purpuriu se-ndreaptă
Către margini, mi se pare,
Geamul meu se-aprinde-n dată
Cu lumina ce-l străbate.

Focul arde ne-ncălzind,
Ochii mei ce stau privind
Orizontul purpuriu
Ce se stinge-n cerul viu.

O bucurie rară

Plâns ,mâhnit, de dimineaţă  m-am trezit,
Uimit că-n lume un suflet ca tine n-am mai întâlnit,
Atât de mică eşti în ochii mei trupeşti
Şi-atât de mare-n suflet eşti că mie-mi străluceşti.

O, bucurie rar aflată în lumea cea deşartă,
De unde vii aşa măreaţă şi cum de mine eşti aflată?
Din tine suflete sfinţit iubire multă am primit,
În tine pe Dumnezeu sălăşluit cu multă pace am găsit.

Aş vrea acum să-ţi mulţumesc şi pe Hristos să Îl slăvesc,
C-a Lui iubire o primesc în omul pământesc,
În suflet voi purta curată mărturisirea ta neîntinată,
O, suflet cu inima-nălţată, de mine în Hristos iubită.

NOAPTEA

Culcuş îmbălsămat de gânduri nesupuse
Trupu-mi seacă sânge şi cu păcate-l stinge
Pe suflet îl răpeşte din vise-adevărate
Răpita fulgerele noaptea,odihna m-oboseşte.

Din răsărit icoană sfântă mă priveşte
Soarele ce mă trădează la fiecare-apus acum mă încălzeşte
Speranşa plânge-n suflet ca un copil cei nou născut
Ziua ce-am aşteptat cu dor din nou a început.

Timpul mi se scurge într-un cerc se-nvârte
Ziua, noapte,noaptea,ziua se învârte
Drumul meu dorit se ţine drept-nainte
Oameni sfinţi pe cale mă ajut cu dragoste.

NEPREŢUIT

Cerul mă aşteaptă cu sufletul la gură
Iar tu îmi spui că sunt un ticălos,
Sunt fără folos;
Dar vorbele tale mă întăresc mult mai tare
Crezând că sunt un ticălos.
Îmi plec capul şi mă pregătesc de orice,
Mi-e ruşine că până acum
La tine în suflet e numai scrum,
Că nu am reuşit să aprind ce s-a stins
În furtuni şi în geruri.
Mereu îmi arăţi
Cât de mic am rămas
Şi mă baţi cu mâna pe braţ
Legănând capul în stânga şi-n dreapta
Fără să uiţi şi oftatul.
Fericirea mă cuprinde şi pe mine,
În fiecare zi,
Mai des de trei ori niciodată;
Îndată apareai
Ca un călău fericirea îmi curmai
Nu puteam să-nteleg
Nici să fug de la tine,
Ca să spun într-un cuvânt
Mă jertfeam pentru tine.
Şi în clipele-acelea de izbândă
Nepreţuit îţi eram
Căci iubire-ţi dădeam
Iar tu ură şi dispreţ răspândeai
Căci ca mine nu vroiai…