Te iubesc,Doamne, fără încetare
Şi-atunci când plouă mult prea tare
Şi când cerul este luminat de soare;
Eşti dragostea care mi-ai dat suflare.
Te iubesc, Doamne, şi-aduc mărturisire
Şi-atunci când suferinţa m-aduce drept jertfire
Şi când pacea îmi dă din linişte iubire;
Eşti singurul ce mă porţi din fericire-n fericire.
Te iubesc, Doamne, în faptele trăite
Şi-atunci când rănile îmi sunt păcate
Şi când lacrimile îmi sunt vărsate;
Eşti ridicarea mea la cele mai înalte.
Te iubesc,Doamne,în gânduri şi în şoapte
Şi-atunci când frica mă cuprinde-n noapte
Şi când în ziuă te aud în toate;
Eşti cunoştinţa mea în tainele aflate.
Te iubesc, Doamne, cu toată fiinţa mea
Şi-atunci când simt aproape moartea
Şi când în suflet port iubirea;
Eşti dragostea ce mântuieşti cu învierea.
Cătălin Popa
esti un poiet adevarat.imi place e perfecta poiezia
RăspundețiȘtergere