Şi dacă ploaia m-ar stropi
Căzută din cer din fir în fir,
Nu m-aş răci şi nici opri,
Dând ţie fiinţa mea gătită ca un safir.
Şi dacă soarele m-ar încălzi
Îmbrăţisându-mi trupul tremurând în zi,
De tine n-aş uita şi nici lăsa,
Dând ţie clipa selenară şi stelele ce ţi-ar dansa.
Şi dacă Demiurg viaţa mi-ar lua
Clădindu-mă din nou în veşnicia Sa,
De tine iubirea-mi nu aş străina,
Rugându-ţi ţie loc cu mine în starea cea eternă.
Şi dacă tu iubirea de mine-ţi vei lua
Indiferentă-n fapte, străin mă vei afla,
De tine tot nu m-aş lăsa,
Iubirea toată din mine eu ţi-aş da.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!