Cu inima la Tine, cu tânără întelepciune
Ţi-aduc în grai o simplă rugăciune.
Şi ochii mei adânci, smerita mulţumire,
Ţi-aduce mai întâi cu lacrimi de iubire.
Cu inima la Tine şi doru-l simt mai bine,
Adie gol în suflet slăvindu-Te pe Tine.
Şi chipul mi se pleacă ca floarea fără viaţă,
Petalele căzând pe vânt sper cer se-ntalţă.
Cu inima la Tine în vis păşesc fără oprire,
Te văd, Te simt, Te-aud în toate ca iubire.
Păşesc uşor, zburând pe calea celor sfinte
Şi nu mă mai cobor decât pe soarele fierbinte.
Cu inima la Tine în zilele senine
E ca şi cum aş fi pe căile divine.
Luminile din raze răsfrâng sclipiri în mine
Şi tot ce este rău ajung a fi străine.
Cu inima la Tine în nopţile cu stele,
Uşor, uşor mai cad şi unele din ele.
Veghez în noapte cerul lăcrimat
Şi port în mine taina ce mi-a dat.
Cu inima la Tine când rănile-s deschise,
În chip de mângâiere, cu aripile-ntinse,
Un înger mă cuprinde cu multă dăruire,
Iar eu cu mulţumire Te slăvesc, Treime!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!