Un luceafăr nou răsare
Din al temniţelor raze
Şi coboară pe o cale
Străbătută doar de soare.
Se mândrea bătrân pământul
Că purta din nou pe dânsul
Un luceafăr şi mai mândru
Decât cel cea fost întâiu.
Chipul său copil voios,
Pieptul arzător din soare scos
Şi cu braţe-ntinse suple
Se făcu firesc din lume.
Cătălina nu mai fuse,
Cătălin şi el murise,
Dar luceafarul ştiuse,
Pentru viaţă ei murise.
Se afla pierdut în gânduri,
Dar trezit fiind de cânturi,
O copil-apropiată
Îi ştersese fruntea lată.
O, frumosule străin,
Te-am văzut de gânduri plin
Şi-ndrăznind să-ţi tulbur starea
Spune-mi care-ţi este supărarea?
Iar luceafărul surprins
De frumosul ei aprins
Şi de părul ei desprins
Îndrăznind ia şi răspuns.
Supărarea nu m-apasă,
Dar uimirea nu mă lasă,
Cum luceafărul de sus
Zace rece şi ascuns.
Ce ţi-e gândul la luceafăr?
Am să-ţi dau un fir de păr
Să-nţelegi că nu lungimea
Ci tăria lui contează.
El trăieşte-n nemurire,
Dar trăirea lui ce simte,
Nicidecum nu e iubire
Fără jertfă de-mplinire.
Cum ţi-e numele frumoasă
Şi de unde eşti aleasă?
Zise tânărul privind
Frumuseţea ei curgând.
Cătălina mi-e strigarea,
Sunt din neamuri credincioase.
Dar pe tine ce te-aduce,
O fi oare chiar iubirea?
Mă aduce o-mplinire,
Căci trăiesc în nemurire,
Vreau să aflu-acea iubire
Ce-o grăieşti cu-a ta uimire.
Sunt luceafăr mult mai tânăr,
Dacă vrei anii ţii număr…
Şi-ascultase tot copila
Rămânând îndragostită.
Şi trecuse timpul fuga,
În iubire alergând,
Iar cei doi iubire multă
Împreună împlinind.
Într-o noapte cu senin
Cel dintâi luceafăr blând
De mâhnire fiind plin
De pe cer atunci plecând.
Se făcu atunci prezent
Înaintea Tatălui ceresc
Şi plecându-se cu-avânt
Îi grăi aşa zicând.
Tată, Tatăl meu ceresc,
Săvârşeşti tu nedreptate?
Mie nu mi-ai dat iubirea,
Ci mi-ai dat doar nemurirea.
Fă-mă să-nteleg şi eu,
De ce fiul Tău e jos?
Din străini nu e întors,
Împlinind ce este-al meu.
Din iubire te-am creat,
Iar iubirea ai purtat,
Si curajul ai luptat
Când prin lume ai umblat.
Fiul meu acela bun
Nemurire va avea
Şi iubire va purta
Într-o lume cei a ta.
Mergi acum cu pace
Sus pe cer şi zace,
Şi-mplineşte voii moartea
Să-nvieze iar iubirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!