Hai, vino!

Privesc din clipele tăcerii

Şi simt din simţurile păcii,

Aievea glasul tău venind,

Ca Phoenix dulce glăsuind.

Şi ochii mei slăbiti de toate

Te văd dansând prin pleoape,

Zâmbind te-nvârţi suavă,

Iar eu grăiesc în soaptă.

Ce bucuros mi-e sufletul,

Mi-ai potolit şi dorul

Şi sentimentul l-ai făcut de aur,

Făcându-mi sufletul mai pur.

Dar cum nu m-ai uitat,

Când pământescul mi te-a luat?

Să fie oare ne-mplinirea

Sau poate chiar iubirea?

Hai, vino mai aproape

Să-ntindem mâna peste ape

Şi peste sufletele noastre,

Sa le atingem ca pe astre.