Munţilor ce ascultaţi susurul apelor
Şi voi câmpliilor înduioşate de cântul păsărilor,
Strigaţi şi oamenilor adormiţi, treziţii,
Beţia lor nu-i din acool ci-i din mândria inimii.
Flutură vântule şi mintea stătută,
Stinge tu apă văpaia din groapă
Şi faceţi pe oameni să scape de grabă
Ce face să uite că se-ndreaptă spre groapă.
Răceşte-ţi tu soare raze călătoare
Ascunde-ţi tu lună copii din noapte
Şi plângeţi la oameni că timpul va trece
Să-şi pună şi ei o-ntrebare, unde vor merge!
Coboară un înger din lumea nevăzută
Şi suie un demon din moartea supusă
Luptaţi-vă voi să –nteleagă şi omul orbit
Că binele-nvinge ,iar răul în iad e sortit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!