NEPREŢUIT

Cerul mă aşteaptă cu sufletul la gură

Iar tu îmi spui că sunt un ticălos,

Sunt fără folos;

Dar vorbele tale mă întăresc mult mai tare

Crezând că sunt un ticălos.

Îmi plec capul şi mă pregătesc de orice,

Mi-e ruşine că până acum

La tine în suflet e numai scrum,

Că nu am reuşit să aprind ce s-a stins

În furtuni şi în geruri.

Mereu îmi arăţi

Cât de mic am rămas

Şi mă baţi cu mâna pe braţ

Legănând capul în stânga şi-n dreapta

Fără să uiţi şi oftatul.

Fericirea mă cuprinde şi pe mine,

În fiecare zi,

Mai des de trei ori niciodată;

Îndată apareai

Ca un călău fericirea îmi curmai

Nu puteam să-nteleg

Nici să fug de la tine,

Ca să spun într-un cuvânt

Mă jertfeam pentru tine.

Şi în clipele-acelea de izbândă

Nepreţuit îţi eram

Căci iubire-ţi dădeam

Iar tu ură şi dispreţ răspândeai

Căci ca mine nu vroiai…