Ai grijă omule căci tu de când te naşti
Dator eşti cu iubire în toata viaţa cât trăieşti,
În suflete-ntristare şi nici dezamăgire
Să nu aduci nicicum, ci numai fericire.
Ai grijă de lumina ce-n ochii tăi pătrunde,
Să nu ascunzi căldura, căci pentru tine arde,
Să porţi cu tine-n lume minunea ce răsare
Pe chipul tău şi-a tot ce e sub soare.
Ai grijă de pasul tău cel porţi pe cale,
De vezi o vietate păşeşte-o bucuros agale,
Să-ţi fie conştiinţa în fapta ta neprihănită,
Căci orişice fiinţă se simte de tine astfel iubită.
Ai grijă c-atunci când rupi o floare
Din inimă s-o dăruieşti cu mulţumire,
C-aşa îşi va găsi şi ea o împlinire,
În zâmbetul aflat pe chipul celui plin de fericire.
Ai grijă mereu să-I mulţumeşti lui Dumnezeu,
S-aduci în rugăciuni pe sfinţi în ajutor mereu,
Căci fără El nimic nu eşti sub cer,
Cu El eşti cu puţin mai mic decât un înger.
Ai grijă de fiecare suflet de lângă tine,
Prieten sau duşman tu în iubire-l ţine
Şi iartă pe-orişicine, să-ţi fie-n viaţă bine,
Să rabzi fără cârtire, rugându-te pentru oricine.
Ai grijă şi de tine, de dragostea ce-o porţi,
Căci har dumnezeiesc de la botez primeşti,
Ca să-ţi croieşti pe drum ca sfinţii altădată,
Credinţa, nadejdea şi iubirea pentru-a intra în viaţă.
Cătălin Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!