Surprins de grija nepăsării
Mândria-mi fura libertatea,
Luând curajul disperării
Îmi rătăcesc singurătatea.
Cunoaşterii mă fac străin
Când voia mea îmi dă venin,
Mă regăsesc apoi plângând
Iubire ca un copil cerşind.
Trecutu-mi este-o floare rară
Prezentu-mi este ca o rană
Încerc s-o vindec prin vârtute
Că-n viitor m-aşteaptă lupte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!