Şi ziua şi noaptea

Tristă e ziua în care mă aflu,

Norii tăcuţi umbresc tot pământul,

Soarele ascuns îi e frică de lume,

Plouă încet fără de urme.

Paşi-mi aleg fără de număr,

O frunză uscată mi se-aşează pe umăr

Ca o pecete peste ziua ce vine,

Tristă şi ea, lacrimi s-adune.

Un pas către viaţă aş vrea să mai fac

Ca ea să mă fure nevinovat,

Aş vrea să mai zbor fără de aripi

Până la cerul fără de marigini.

Unde eşti soare să-mi dai mângâiere?

Unde eşti lună să-mi veghezi nopţile?

Fără răspuns mă-ndrept spre mormânt,

Unde m-aşteaptă un rece adânc.

Am trăit clipă de clipă sperând,

Ochii însetaţi i-am aflat lăcrimând,

Sufletul obosit l-am aflat căutând

Iubirea adevărată, chipul ei blând.

               ***

Minunatele clipe ce se află înflorite

Din suflare divină, cu lumină hrănite,

Clipele triste au fost renăscute

În clipele vieţii acum nesfârşite.

Soare nestins sub care se-adună

Miile de sfinţi ecouri răsună

Un cântec de slavă Treimei Preasfinte,

Toţi într-un glas cu luare aminte:

Tată al nostru, glasul existenţei,

Iisuse, iertarea în chipul jertfei,

Duhule Sfinte, tainică împlinire,

Slavă Ţie Treime, ce şezi în iubire!

Visele tale în visele mele

Aş vrea să pătrundă ca luna-ntre stele.

O dorinţă, una dintre ele

Eşti chiar tu , ca luna-ntre stele.

E glasul iubirii ce zice întruna

Te vreau ne-ncetat ca ziua lumina.

Lupt pentru tine iubire dorită

Şi ziua şi noaptea ca o primă dorinţă.

                                             Cătălin Popa