Să te ridici

Ce este bun?

Ce este rău?

În viaţa asta-i tot mai greu,

Să treci prin glod,

Să sari acele gropi

Ce ţi s-au pregătit-nainte.

De cine oare?

De-un om sau doi,

De-o mie sau de tot pământul?

E pregătită chiar de noi

De noi ce credem că suntem goi

De fapte rele,

De semtimente grele,

De ură şi indiferenţă

Şi credem că suntem plini de slavă.

Şi-ntradevăr noi suntem plini de slavă

De slava ce-a deşartă,

În jurul nostru nu mai privim,

În golul nostru nu ne uităm,

Ne este frică să nu cădem,

Să nu cădem în golul cel etern.

Mi-e milă şi mi-e silă

Mă doare pentru tine şi pentru tine

Şi totuşi te judec pe tine şi pe tine,

Te vreau spre al tău bine

Şi totuşi să nu mă tragi la tine

Că nu mi-e greu să cad,

E mult mai greu să mă ridic.

Dar ce e mult mai important?

Când ai căzut să te ridici

Să mergi din nou pe cale,

Să nu te-opreşti, nici să carteşti,

Ci Domnului să-I mulţumeşti.

Să speri, să crezi

Să-L chemi pe El

Mereu în rugăciune

Şi-ndată vei găsi scăpare,

Îndată-n inim-o schimbare

Te va sfinţi şi îţi va da iertare.