Eşti (II)

Eşti gândul meu ascuns din tainele iubirii,

Eşti raza ce-a pătruns până-n adâncul mării,

Eşti visul meu adânc din clipele furtunii,

Eşti amintirea mea când totul dau uitării.

Esti lacrima ce-o port pe-obrazul meu uscat,

Eşti zâmbetul frumos ce chipul mi-a purtat,

Eşti adierea blândă şi sentimentul neuitat,

Eşti ruga mea-nalţată şi dorul meu aflat.

Eşti ziua ce-a venit şi noaptea ce-a trecut,

Eşti valul neoprit ce marea l-a nascut,

Eşti universul meu şi tot ce am avut,

Eşti jertfa mea ce niciodată n-a durut.

Eşti rodul meu ales ce porţi mireasmă sfântă,

Eşti diamantul meu ce-mi străluceşti iubită,

Eşti primul fulg de nea când iarna e chemată,

Eşti dansul stelelor ce-mi cântă noaptea-n soaptă.

Eşti apripile mele ce zbor fără-ncetare,

Eşti luna dintre stele ce mângâi prin tăcere,

Eşti timpul meu oprit, iubirea ce nu moare,

Eşti ceea ce-am dorit şi ceea ce mă are.

                             Catalin Popa