Azi sunt puţini ce cred în Dumnezeu,
Dar cei puţini plinesc ce este cel mai greu,
C-o bucurie ne-ncăpută şi c-o iubire ne-nţeleasă
Ung răni pe suflet şi ţin o rugăciune-aprinsă.
De ce stai schingiuit de patimi, rănit,
Şi nu te-ndrepţi cu faţa spre răsărit?
Să vezi lumina din amurg că nu s-a stins,
Ci-aşteaptă să te-ntrepţi spre ea cu dinadins.
Sunt tineri ne-nvăţaţi de la părinţi,
În loc să-i crească ca şi sfinţi
Le rup din stânci tăria inocenţei,
Zidind în ei păcatul şi clipa deznadejdei.
Nu vor să ştie soarta lor nicicum,
Ci doar plăcerea din păcat acum
Cu rău se luptă fiecare-n parte
Dorind din ce în ce mai mult păcate.
Din lumea neagră de suflete pierdute
Mai strălucesc lumini îngrămădite,
Sunt cei ce n-au lăsat iubirea,
Ci au adus lui Dumnezeu prin toţi slujirea.
Iar cei ce n-au căzut cu totul în uitare
S-au deşteptat din nepăsare cu faţa către soare,
Dorind iubirea mai presus de toate,
Căci asta trebuie să fie adevărata realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!