Simt mâinile reci , îngheţate
Sunt sincer,dar câţi dintre ei mă vor crede
Că nu mă ascund într-un trup ce va trece
Tot ei mă îndeamnă să fiu tot mai rece.
Pornesc pe un drum necunoscut, înghesuit
Nu privesc înapoi,cu lumina ce-o văd mă alint
Şi iubirea mă face să cred că nu am greşit
Atunci şi acum când mă simt neiubit.
Simt inima cum bate obosită, răvăşită
De atâta iubire surâsul îmi odihneşte suflarea
Ca o pace se aşterne în sufletul palid, necurmat
Din al clipelor frângerea rănilor, iubire am dăruit!!!
Cătălin Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!