În fiecare noapte zbor în visurile mele,
Te ţin în braţe , plin de dor, călătorind spre stele.
Şi când pe cerul înstelat un înger am aflat,
Spre-mpărăţie ne-anvăţat să tindem nencetat.
Şi când la ani înca o mie se-adună timpului trăit,
La infinit se vede pusă cum universul n-a privit
Împărăţia fericirii ce am dorit-o negreşit,
Iar eu cu râvna necioplită mă-ndrept adânc spre răsărit.
Pământu-l văd, e doar un punct pierdut de secole întregi,
Te strâng mai bine şi îţi spun că e momentul să alegi,
Fie te-ntorci în lumea ta şi vei muri străină;
Fie vei merge pân’ la capăt fără să ai vreo vină.
Cătălin Popa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!