IERTAREA

Dupa atâta tăcere să-mi trezeşti sentimente,

Nici o şansă nu îţi este-ngăduită,nici mă-mplineşte,

Că şi timpul de-acum, nu se uită în urmă

Ci-şi vegheaza secunda să nu moară neiubită.

Plimbă-ţi gândul şi te plimbă şi tu fără umbră

Căci lumina ţi-e stinsă şi fiinţa ţi-e sumbră.

Ce orgliu să judeci când eşti plin de nădejde?

Mă îndupleci fără voie şi iertarea mă aprinde.

O, tu suflet ne-mpăcat ce te plângi de păcat,

Pocăinţa ţi-e vie şi păcatul uitat,

Te primesc din iubire ca să fii mângâiat

Căci trăiesc ca şi tine din iubire iertat.