Respir suflarea ta în dragostea ce-o port pentru ființa ta,
Mă-nchin divinității și îmi jertfesc trăirea pe pământ,
Nu plâng ,nu râd și totuși c-am trăit din moarte voi gusta,
Și totuși c-am trăit și chiar de voi muri, iubirii încă sunt.
Pășesc din răsărit și până la apus visând lumina zilei,
Pășesc de la apus și până-n răsărit trăind ce am crezut,
Să zbori până la cer nu este de ajuns dacă iubirea e ce vrei,
Îndură și-umilința păstrând același drum și-abia e-un început.
Mai bine nu-ndrăzni decât să fii învins de propriile-ți puteri,
Mai bine ai lupta decât să fii condus de lumea-n care ești
Și chiar de n-ai curajul să te înfrunți și de-ncetezi să speri,
Nu poate nici păcatul, nici timpul, să te oprească să iubești.
Pentru ce altceva am trai daca nu pentru iubire...Ea e Totul!
RăspundețiȘtergereP.S.
Cam rar postezi,criza de inspiratie? :D
asa este iubirea este totul.sincer nici eu nu stiu de ce atat de rar.bine totusi ca inca scriu,zic eu.pwp
RăspundețiȘtergereTe rog, nu ne parasi cu totul pe noi cititorii tai!
RăspundețiȘtergeredaca as putea fiecarei clipe as da cate un vers,si in acelasi timp voua bucuria!
RăspundețiȘtergere