Printre străini mă aflu acum,
Printre ruini eu nu mai sunt
Ce dragi mi-erau atunci străinii,
De dorul casei acum suspin.
Pe uliţe şi pe alocuri stau
Cu toţi cei dragi şi cei uitaţi
Cutreier fiecare colţişor de rai
Dar gându-mi este spulberat de-un zgomot de tranvai.
Iubesc şi-aceste locuri mari,
Doar,doar se vor schimba îndată
Să îmi stârnească dorul vag
Căci timpul a trecut şi am uitat.
Acasă tot e plin de viaţă
Aici e haos şi nu-nteleg
De ce oamenii sunt toţi din piatră
Şi doar natura-mi dă speranţă.
Dorul de casă încet mă lasă
M-amestec în astă viaţă
Mă furisez uşor pe faţă
De dorul casei acum mă depărtez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!