Copil fiind mă-nspăimântam,
Cu glasul stins tot îmi spuneam
Ce-o fi şi lumea asta
Născându-mă în ea?!
Credeam că viaţa mea va trece,
Credeam că nu-i nimic prea bun
Şi-asa mergeam fără simţiri
Crezând că simt şi eu ceva.
Şi-ntradevăr eu nu credeam
Că-n viaţa pot să fiu altfel,
Acum copil eu nu mai sunt,
Simt tot, şi înca nu-i destul.
Şi înca nu-i destul, căci pot să fiu mai bun,
Iisus îmi dă curajul bun
Să iert, să sper, să pot iubi la infinit,
Iar de păcat să mă feresc.
Acum uşor , uşor mă sting
Dar moartea nu e un sfarşit,
E început fără sfarşit
Din cer ,de-acolo, de unde am venit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!