Pe patul de spital mă lupt
Întins mi-e trupul mult rănit
Mâinile mi s-au învineţit
De fierbinţeala acelor venele mi s-au topit.
Picioarele mi-s amorţite
Pe spate simt furnici grăbite
Ce mi-a rămas în viaţa asta?
Bătaia inimii, iubire şi speranţă.
Privesc tavanul ca pe-o amintire
Şi-ncep să derulez un film despre iubire
Şi-acum zâmbesc la clipele de fericire
Şi-acum mă întristez de clipele ce-au fost desarte.
Încerc să inteleg ce este această suferinţă
Ce îmi topeşte trupul în fiecare clipă
Şi-n jurul meu e-atâta linişte
Doar glasul doctorului spune:doar o minune…!
Doamne, nu te-am uitat
Trimite mângâierea Ta neîncetat
De trup acum îmi e destul
Te rog, cu mâna Ta să îmi hrăneşti sufletul.
Atâtea zile au trecut
Dar astă zi e mai presus de cele din trecut
Cu paşi mărunţi se-apropie un chip ascuns
De un buchet de trandafiri ce pentru mine parc-au plâns.
Un glas blând cu aripi se-ndreaptă către mine
Şi-mi spune: te iubesc,să lupţi pentru mine!
De dupa muntele de flori răsare-un chip de înger
O-ntreb de ce a stat departe
Dar ea încet mi-a spus c-a fost aici chiar lângă mine.
Îmi cer iertare şi-i mulţumesc
Că pentru mine s-a jertfit,ea ştie c-o iubesc.
Iubirea mi-a dat aceasta şansă să trăiesc
Acum eu pot din nou să merg, să sper şi fapte să-mplinesc
Ce-am suferit nu dau uitării
Căci m-a sfinţit şi m-a facut fiul iubirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!