E zi intunecoasă, mergeam fără oprire,
Cătând pe cineva să mă iubească
Şi-am auzit din depărtare o gingaşa chemare,
Apoi văzându-o în alb şi negru,eu i-am răspuns:
Ce gingaşa eşti!
Vorbeam cu ea, ma minunam
Şi nu credeam că voi afla un suflet drag
Şi îi spuneam că tot ce-n viaţa ne-a rămas e doar iubirea
Şi-n gândul meu eu ii grăiam:
Ce gingaşa eşti!
Apoi ea imi grăia cu grai ceresc
În viaţa eu nu am aflat pe nimeni să-mi grăiasca atât de minunat
Atât de iubitor şi blând şi bun,
Ea tot îmi mulţumea şi-n gândul meu eu îi spuneam:
Ce gingaşa eşti!
Acum ea suferă, dar eu îi dăruiesc
Iubirea toată să-i cuprindă a sa fiinţă
Speranţa toată să-i dea curajul să mă iubească
Şi-ţi spun iubito cuvânt de mângâiere:
Ce gingaşa eşti!
nu am vazut pana acum poezia asta...e minunata:X
RăspundețiȘtergere