Pe-un colidor întins pe stradă
Cad frunzele uscate plasă
Privesc un asternut prea rece
Şi nu voiesc să le privesc la rece.
Voioase frunzele se joacă
Cu vantul ce răzbate blând
Şi zgomot foşnăit de apă
Toate într-un glas respir-adânc.
Paşi repezi trec în dealuri şi în văi
Maşini se scurg ca apa printre stânci
Şosele lungi acoperite doar de frunze
Ce minunată este această veste.
Mi-e gândul trist şi vesel
Căci viaţa frunzelor s-a scurs
Din an în an vor fi din nou acolo sus
Pe crengi muncind să pot trăi iubind.
Nu se mai joacă nici soarele curat
Cu raze mângâietoare plinind lucrarea lui
A înteles şi el că timpul a trecut
Dar va veni o vreme când nu se va sfârşi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!