Translate

joi, 11 noiembrie 2010

Îți mulțumesc

Îți mulțumesc că porți în sufletul tău mare
iubire pentru mine chiar dacă te și doare,
Mi-e sufletu-n lumină când tu îmi spui mereu
că-ți sunt o alinare atunci când e mai greu.

Îți mulțumesc că ierți atunci când îți greșesc,
Că mă primești mereu când eu te părăsesc.
Mă-nalț cu tine-odată când plângi și-mi ceri cu dor
să ne-ntâlnim îndată cu rugăciuni în zbor.

Îți mulțumesc că porți cu pașii tăi ușori
și dorul greu de mine când nu mai poți să speri,
Mi-e sufletul fierbinte de lacrimi pentru tine,
când tu încă mai cauți să ai odihnă-n mine.

Îți mulțumesc că tu în rugă n-ai uitat
să duci sufletul meu,la cer,la Împărat.
Atunci cu bucurii și pace-n viața mea
ți-aduc spre mulțumire toată iubirea mea.

Dor de adevăr


Sub aripile frânte tu crezi că-s o comoară
și nu vezi că îți sunt mai mult o grea povară.
Mă-ntreb cum poți să crezi că eu sunt ca un sfânt,
când tot ce am în mine mă leagă de pământ.

Nu este zi în care să nu te caut iar
în sufletul meu plin de spini și de amar.
De ce îți irosești speranța ta acum,
când nu gasești în mine nicicum ceva mai bun?

Privește-mă mai bine ca cel dintâi sărac
și-nvață-mă să fiu un om adevărat,
Ajută-mă să port în mine pe Hristos,
să am și eu ca tine un suflet preafrumos.

Învață-mă cuvântul care să îl spun,
Învață-mă să merg cu tine pe un drum,
Învață-mă iubirea cu care să-mi jertfesc
ființa mea pierdută, iubirii s-o sfințesc.

Mă bucur infinit de omul care-l văd,
că nu poartă ca mine în suflet un prăpăd,
Departe sunt de toți chiar dacă tu îmi spui
Că sunt iubirea ta și dragostea oricui.

Nu deznădăjduiesc cuvintelor ce spun,
o spun pentru că vreau să fiu un om mai bun.
Nu vreau decât să port iubirea lui Hristos,
Să am și eu ca tine un suflet preafrumos.

marți, 9 noiembrie 2010

Purtăm și noi o vină


Purtăm și noi o vină

Când rănile păcatului m-au biruit
M-ai înfiat să fiu din nou iubit,
Eram pătat de sânge peste tot
Încă trăiam și nu știam că pot.

Și Te-am urmat când Tu m-ai vrut,
Avându-te pe Tine ca un scut,
Iar gândurile mele într-un gând
S-au strâns fără să spună un cuvânt.

Iubit-am ca un prunc pe mama sa,
Dorința care-atunci mă apăsa.
Cunosc ce-atunci n-am cunoscut,
Păcatul care în trecut m-a omorât.

Cui datorez această șansă,
Că am primit o singură pedeapsă?
Aceea de-a cunoaște c-am greșit
Când eu credeam că-s cel mai fericit.

Voi spune azi la toată lumea,
Păcatul e o moarte grea;
Singura unealtă e păcatul
Cu care ne-omorâm unul pe altul.

Ne-mpovărăm numindu-ne ca frații,
Ne dojenim că suntem ca săracii.
Dar cui revine oare-această vină?
Doar eu-lui ce este plin de stimă.

Noi ne dorim o împăcare dreaptă,
Să fim iertați de fiecare dată,
Nu sunt eu cel ce n-are nici o vină,
Dar prima vină e că vreau lumină.

Să vă gândiți cât timp va mai rămas,
Să vă priviți în suflet ca într-un atlas,
Și-ntoarceți pașii din căile pierdute
Înlocuind în voi tot eu-l c-o virtute.

Nu căuta o scuză când ai dorit o moarte,
Și nu-ți trăi prezența în fapte lăudate,
Să cauți și dreptatea când ceilalți vor s-arate
Că răul este-un bine, nu fapte blestemate.

E chiar așa de greu să ai curaj în faptă,
E chiar așa de greu să duci și tu o luptă?
Sau poate nu îți pasă de ce ești pe pământ,
Sau poate-ți este frică să scoți doar un cuvânt!

Să-ți fie frică doar de răul care-l faci,
De rănile adânci ce-n suflet le ataci,
Să-ți fie frică doar de cei ce îi iubești,
Să nu te uite ei când tu îi părăsești.

Purtăm cu noi o vină , de ce nu recunoaștem?
Cu toții știm prea bine, cu-aceasta ne și naștem.
Eu nu îți cer nimic, dar gândul o să-ți spună,
Pentru că n-am iubit purtăm cu toți o vină.

luni, 8 noiembrie 2010

Nu-și are rostul despărțirea

În fiecare dintre noi e o-ntrebare
și un răspuns ce stă ascuns ca să omoare
încetul cu încetul fericirea
ce a croit-o în trecut iubirea.

Nu mai apasă nici durerea
cu care în trecut am fost răniți,
Acum ne pleacă despărțirea
și ne arată dorul istoviți.

Să strig la lună să-mi aducă
în fiecare noapte câte-o stea?
mai bine-ar fi să nu răspundă,
căci glasul tău nu e în ea.

În fiecare zi te-aveam în minte,
Acum te am în suflet ca un munte.
Să nu îmi ceri să uit de tine,
că despărțirea asta e un bine.

Trăiesc acum ce n-am trăit vreodată,
căci tot ce simt arat-adevărata față.
Să nu îmi ceri să pierd cu tine totdeauna
iubirea ce ne face să fim una.

Neobosit umblata-i cât ai fost
și-acum să cred că nu mai are rost,
Că rana ta ce o purta-i tăcut
era tot ce-n viață ai avut?

Nicicum ,acesta nu-i răspunsul
pe care-l cerem când se-aude plânsul,
Aici nu-și are rostul despărțirea
când încă mai trăiește-n noi iubirea.

luni, 25 octombrie 2010

Gingașă chemare


Gingașă chemare ,dorul meu ți-aduce,
Lacrimi amare răstignite pe cruce,
Gândul în visuri de taină coboară,
Privirea-mi găsește în tine comoară.

Pe străzile-nguste mă pierd căutând unde ești,
Cu chipul tău blând,cu ochii tăi dulci să privești
Visul meu tainic cu care azi mai trăiesc,
Pentru tine ființă,pentru tine iubesc.

Și luna cu valuri de stele-mpresoară
Încetul cu-ncetul cerul spre seară,
Pașii mei strigă fără-ncetare,
Încă te caut cu-aceeași chemare.

Viața îmi cerne cu greu timpul scurt,
Dorul își caută ce nu a avut
Și gândul mă duce din nou la-nceput
Când totul aveam,dar azi am pierdut.

Aveam gândul curat și dor ne-ncercat,
Aveam zâmbetul dulce fără păcat,
Și ochii-mi vedeau în puține comori,
Și gându-aducea mulțumiri până-n zori.

Oare care să fie iubirea ce-o vreau
Și care să fie cea care-o dau?
Oare tu care nu ai curaj să trăiești,
Oare grija ce-o port pentru cele pământești?

E greu ca să dau un singur răspuns
Când încă la tine nu am ajuns,
Timpul se scurge sub legea lui sfântă,
Dar noi nu mai credem că viața e scurtă.

Așteptăm, și-așteptăm ca totul să vină
Și credem că noi nu purtăm nici o vină,
Iubim sau urâm,dar înca nu știm
Pentru care din ele cu-adevărat trăim.

duminică, 10 octombrie 2010

Un zâmbet

De ce porți tu în suflet atâtea griji ce nu-s
Și gândul de ce-l lași prin gropi și nu-i supus?
Nu asta te va face să-nfrunți acum durerea,
Un zâmbet ți-ar ajunge să dobândești sfințirea.

Tu crezi că dorul este o rană dureroasă,
Eu cred însă că este iubirea preafrumoasă.
Când ai pe cel iubit în brațe și îl vezi,
Atunci e tot la fel, în dor încă mai crezi.

Cum poți să fii iar tristă când dragostea există?
Mă-ntreb cum poți să crezi că nu mai ești iubită!
Iubirea nu-i un soare ce-apare și dispare,
Ci este o suflare ce-o porți nemuritoare.

Să-mi spui și mie cum să plângă ochii mei
Când dragostea mă-nvață ca să zâmbesc cu ei?
Durerea nu-i motiv ca ochii tăi să plângă,
Un zâmbet ți-ar ajunge la cer ca să te ducă.

sâmbătă, 25 septembrie 2010

Adevărul

Eu umărul n-am pus la crucea ta odată,
Dar tu îmi mulțumești cu inima curată,
Nu aș putea să tac în fața ta acum
Când dragostea îmi spune că merg pe-același drum.

Să nu te mai oprești căci crucea ce o porți
O ducem amândoi cu mii de suferinți,
Eu nu sunt trist, mă bucur, cu sufletul mereu,
Că poate astăzi mergem în cer la Dumnezeu.

Să plângi de bucurie că Domnul ne-a primit
Deși am fost căzuți și cerul n-am privit,
Nu te numești ființă c-o viață ai trăit,
Ci pentru că din suflet pe Domnul ai iubit.

Eu sunt prea mic acum să fiu atât de mare
Și nu știu ca să fiu lumină arzătoare,
Pe Domnul poate-L vezi ,căci El m-ă lumina,
În palma mea aprinse focul ce-ți scria.

Să fiu o bucurie, e peste ce-aș putea,
Dar știu că Domnul Sfânt iubirea îți va da
Și crede că va fi tot ce ai căutat,
Căci eu sunt mult prea mic,dar El m-a ajutat.

Nu ai nevoie azi de mine ca să vezi
Lumina ce o porți și-n focul ei să crezi.
Iubirea nu e doar o taină ce-o simțim.
Ci este Adevărul pe care Îl trăim.

duminică, 19 septembrie 2010

La multi ani!!!

La multi ani !!!....dragul meu suflet...
Astazi se implinesc 25 de ani de cand am primit suflare.
Sa ma bucur, sa ma intristez, nu stiu ce sa fac!Cred ca le voi face pe toate intr-un mod discret pentru ca eu sunt primul care imi cunosc cel mai bine si reusitele si greselile.
Multumesc tuturor care m-au ajutat in clipele grele, multumesc tuturor care prin lupta la care m-au provocat am invatat sa lupt, sa iert , sa primesc adevarul lor despre mine asa cum este el.
Pot spune ca am trait multe clipe de bucurie, dar si de suferinta.Dar asta face viata, te pregateste pentru viitorul pe care ti-l doresti.
Fara prea multe cuvinte care ar fi de prisos inchei aceasta mica "trecere in revista" cu un multumesc tuturor pentru toate, parintilor si dragei mele surori, si in primul rand lui Dumnezeu care m-a creat cu nemarginita  Lui DRAGOSTE.

PS.  Imi doresc ca de acum inainte sa fiu mai bun decat am fost, mai iubitor, mai plin de virtuti ca sa pot ferici si pe cei din jurul meu!!!

joi, 16 septembrie 2010

Cuvinte alese

  1. ”Zambetul este scanteia ce poate aprinde focul iubirii.”
  2. ”Nu moartea ingrozeste pe om ,ci pacatele vietii.”
  3. ”Tineretea este ca un fulg de zapada ce se topeste vazand cu ochii.”
  4. ”Sfintenia este pentru cei ce si-o doresc,dar mai lesne pentru cei ce se smeresc.”
  5. ”Multumirea pentru ceea ce esti inseamna renuntarea la lupta.”
  6. ”Iubirea nu se poate defini decat in Sfanta Treime.”
  7. ”Cine spune ca nu are timp acela nu traieste prezentul,ci traieste viitorul cu disperare.”
  8. ”Plictiseala este egala cu indiferenta fata Dumnezeu.”
  9. ”Daca crezi ca esti neputincios,atunci dovedeste-o pana la sange”.
  10. ”Renuntand la tine te vei cunoaste mai bine.”
  11. ”Daca nu vei avea puterea sa ierti, singuratatea va fi singurul tau prieten.”
  12. ”Nu iubirea te face sa suferi, ci despartirea de ea.”
  13. ”Daca nu ai rabdare in ceea ce faci, inseamna ca telul pe care-l urmaresti nu ti-l doresti cu adevarat.”

duminică, 5 septembrie 2010

Vino cu mine

Am plâns când apusul a căzut peste ziua strălucită,
Ochii mi-am deschis din nou și te-am văzut rănită
Cum stăteai sub aripa cerului în noapte întinsă
Și cum strigai fără glas de un vis să fii prinsă.

Am ajuns la tine privindu-ți chipul palid și blând
Și câte o lacrimă de-a mea se-auzea picurând,
Un braț ți-am întins și-mi tremura ca un gând
Cel aveam pentru tine, cel trăiam visând.

Nu credeam c-o să vrei să mă lași să te-ating,
Nu credeam c-o să crezi că pentru tine eu plâng,
În ecoul tăcerii ne priveam ca două zări ne-ntâlnite,
Cu sfială ne-atingeam când simțurile erau înghețate.

Nu mai vedeam în jurul meu nici apusul și nici vina
Pentru care-am pierdut întregirea și lumina;
Până când voi spera și voi aduce-nălțimii jertfirea?!
Până când voi dori atât de adânc iubirea?!

Poate nu crezi, dar sufletu-mi râvnește cu atâta dor,
Încât tot trupu-mi ascunde că mădularele îl dor,
Vino cu mine, vino, dar nu pentru mine,
Nu să visăm, ci s-așteptăm împreună ziua ce vine.

luni, 23 august 2010

Să nu mai plângi

Să nu îți plângi durerea, copile drag și blând,
Căci ea îți dă puterea și harul de-a fi sfânt,
Ci roagă azi pe Domnul să-ți dea ce ai pierdut,
Chiar dacă nu îl vezi și e mereu tăcut.

Să-ți dea din nou iubirea și pacea din trecut
Și clipele dintâi când viața n-a durut,
Să nu-ți întorci tu fața când soarele apune,
Va răsări din nou cu bucurii și mâine.

Durerea ta copile,copile-ndurerat,
Ce-o porți cu tine azi și mâine ne-ncetat,
E crucea ce o porți pe umerii sfințiți,
E jertfa ce-o aduci și pentru cei iubiți.

Eu nu îți pot lua durerea ce o simți,
Pot doar ca să îți șterg obrajii înroșiți
De lacrimile multe ce cad acum fierbinți
Și pot să pun un umăr la crucea ce o porți.

Nu știm când am venit și nici când vom pleca,
Dar clipa cea din urmă cu dor vom aștepta,
Căci ea ne va aduce ce-n viață n-am găsit,
Pe toți ce i-am pierdut, dar totuși i-am iubit.

Ne va rămâne azi s-aducem mulțumire,
Căci Dumnezeu ne-a dat o veșnică iubire
Pe care o trăim cu toții pe pământ,
Să nu mai plângi copile, copile bun și sfânt!

sâmbătă, 7 august 2010

Aș putea să-ți fiu…

Aș putea să-ți fiu lumina ce în zori te-ar încălzi,
Graiul ce ți-ar spune taina întru care te încrezi,
Dar mai bine-aș fi doar una dintre miile de raze
Ce se-ascunde adânc în suflet ca și luna lin în oaze.

Aș putea să-ți fiu un zâmbet cel arăți lumii întregi,
Brațul care să te-aline când ești singură și plângi,
Dar mai bine-aș  fi motivul pentru care tu zâmbești,
Omul care să îți poarte răni trupești și sufletești.

Aș putea să-ți  fiu odihna întru care să visezi,
Cerul ce îți dă oglinda unde raiul să îl vezi,
Dar mai bine-aș fi o faptă împlinita din trecut
Și-amintirea ce-ți aduce dorul sfânt , neprefăcut.

Aș putea să-ți fiu o mare cu adâncurile-n taine,
Drumul care să te poarte , pașii tăi să ții adune,
Dar mai bine-aș fi un val ce te-nalță peste valuri
Și un capăt ce-ți deschide poarta către veacuri.

Aș putea să-ți fiu iubirea făr` de care n-ai trăi,
Ruga ce se-nalță seara, împlinirea cea din zi,
Dar mai bine-aș fi răspunsul care te va mântui;
Cum sunt îngerii-mpreună noi în veci să fim.

sâmbătă, 24 iulie 2010

N-am să-Ți cer

N-am să-Ți cer nemurirea ce mi-o vei da negreșit,
Într-un timp ce simt durerea și când toți mă cred greșit,
Am să-ți cer doar izbăvirea pașilor ce trec grăbiți
Și mă uit în urma lor ca și norii pribegiți.

N-am să-Ți cer ca lacrimi calde să îmi plângă ochii mei,
Când pustiul mi se-ntinde în mulțimea celor răi,
Am să-Ți cer doar ca minunea ce o poți plini cu noi,
Sa-Ți aducă mulțumirea c-am râvnit și în nevoi.

N-am să-Ți cer iubire multă când la rându-mi n-am iubit,
Judecând că mi-e de-ajuns trupul meu de îngrijit,
Am să-Ți cer doar mâna caldă ce o-ntinzi celor pieduți,
Să îmbrac din nou porfira ce o dai celor sfințiți.

N-am să-Ți cer credința care ar muta și munții-n mare,
Când îmi este suferința patul meu de alinare,
Am să-Ți cer să-mi dai puterea de a crede azi în Tine,
De-ați aduce înainte jertfa mea ca o minune.

N-am să-Ți cer lumina care ochilor e orbitoare,
În pustiul meu de noapte o scânteie-i muritoare,
Am să-Ți cer un înger care priveghind în ascultare
Să aprindă-n mine focul umilinței zdrobitoare.

N-am să-Ți cer ca-n visul meu să mă pierd când este greu,
Zi de zi , noapte de noapte m-adâncesc în el mereu,
Am să-Ți cer să fii în mine dorul care să-l urmez,
Să-mi fii dragostea dintâi și în veci același crez.

N-am să-Ți cer ca aripi albe înălțimilor să-mi poarte
Trupul meu rănit adânc cu mulțimea de păcate,
Am să-Ți cer nemărginit sufletul să-mi fie-n toate,
Ca un rai ce l-ai zidit, spre slăvirea Ta-mpărate.

joi, 22 iulie 2010

Ține-mă în mâna ta

Viețile noastre - ca două aripi ridicate la cer,
Spre-a nemuririi iubiri doar cu tine să sper,
O viață să-mi fii între cer și pământ,
Chipul drag cu care azi fac legământ.

Am numărat zilele și anii au trecut,
Ca astăzi să spun “DA” unui nou început,
O cale, un țel, împreună iubirii adevărate,
Cu Hristos, doar cu EL, vom lua cununi nestemate.

Și o cruce să-nălțăm pe-a cerului adâncă privire,
S-aducem rugăciunile noastre cu aceeași întreagă iubire,
Și daruri primite, și jertfele noastre trăite,
Să fie la fel ca dorurile noastre râvnite.

Să dăm viață iubirii noastre ca în veci să dăinuim,
Prin rodul ce-om aduce ,prin fapta ce o-mplinim,
Să ni se spună mamă, să ni se spună tată, cuvinese să fim
Dragostea curată, aripi ce înalță rodul ce-l primim.

Cu binecuvântări purta-voi zâmbetul tău dulce,
Lacrimile tale calde pe umăru-mi voi duce,
La bucurii voi fi aur ce-ți străluce,
La dureri voi fi jertfa ce-ți dă pace.

Vom fi de-acum un trup, o singură suflare,
Purtând nemărginit în noi dorința iubitoare
De a urma în veci aceleiași chemări,
Iubirii pe pământ să fim apărători.

Purta-voi infinitul și taina întreită,
Purta-voi dorul tău în fiecare clipă,
Iubirea ta îmi este darul cel ceresc,
Din suflet îți voi spune cuvântul: TE IUBESC!!!

Urarea mea vă este: trăind doar în iubire,
Cu crucea-n pieptul vostru s-ajungeți la sfințire,
Cu ruga-n glasul vostru s-aduceți mulțumire,
Credinței în Hristos să vă jertfiți pe cale,
Nădejdii să urmați când nu aveți scăpare,
Curaj să arătați când răul vă-nconjoară,
Blândețea s-o împletiți smereniei curată,
Răbdării să îi dați timpul cuvenit,
Înțelepciunii fapta ce-aveți de împlinit,
Rodul ce aduceți răspuns spre mântuire,
Dragostea în toate – vouă fericire,
Voinței să îi dați ce este mai frumos,
Luminii să-i urmați, în veacuri lui Hristos.

marți, 20 iulie 2010

Pot pentru tine...

Pot să adii suflarea ta în miez de noapte,
Să împletesc în părul tău o stea fără de moarte?
Pot să mă pierd în zâmbetul tău necreat,
Unde tainele se-ascund într-un vis ce l-am sperat?

Pot să-ți zâmbesc ca unui înger ceresc,
Să-ți adun stele-mprejur ca și luna-n univers?
Pot să te strâg la piept ca pe o floare,
Ca și cerul ce-ți deschide calea către soare?

Pot să nu exist atunci când tu nu mă dorești,
Să fiu un dor în suflet pe care să-l jertfești?
Pot să fiu acolo unde lacrima-ți va piere,
S-o întorc într-o izbândă ce-ți va da iubire?

Pot să sper c-o să te am fără teama despărțirii,
Când și clipele durerii îmi vor lua suflarea vieții?
Pot să cred în tine chiar și-atunci când totu-i vag,
Să te port la mine-n suflet ca și îngerul meu drag?

Pot s-adorm cu tine-n noapte, să visăm nedespărțiți,
Cum își poartă cerul taina făr-a  fi  descoperiți?
Pot să nu mai pot trăi fără tine clipelor ce vin,
Să te port în suflet iarăși ca un dar divin?

vineri, 16 iulie 2010

Doar iubirea

Stau singur și mă-ntreb de-i oare clipa mea prea visătoare,
De-nalț privirea mult prea sus când am greșit și cer iertare?!!!
E nevazută lumii voastre lumea-n care eu trăiesc,
E prea străină și departe ca să-nțelegeți cât iubesc.

Dar port în mine îndrazneala de-a fi cu voi un mărginit,
Căci lupt de când am fost născut pentru un loc în infinit.
Cer văd ochii mei orbiți, dar nu și bratul vostru-ntins,
Ca să-mi ajute să pășesc ceea ce voi nici n-ați atins.

Și iar mă-ntreb de-i oare timpul mai mult decât pot aștepta,
De cred ce nimeni n-ar visa că mie mi s-ar întampla?!!!
Să fiu ca tine - n-aș putea, să fii ca mine - nu aș vrea,
Să fii unic pe pământ te poate face doar iubirea.

Și sub umbra pleoapei tale stau privindu-ți chipul zvelt,
Să te țin din nou în brațe,ca din vis să fii prezent,
Timpul ce-l trăiesc cu tine , aripi ce mă duc spre cer,
Unde veșnic voi iubi chipul tău ca pe un înger.

marți, 29 iunie 2010

Dac-ai ști...

Dac-ai ști ce-nseamnă viața pe pământ să ți-o trăiești,
Vise multe, chiar dorințe celor dragi să-mpărtășești,
Nu ți-ai vinde cugetarea în adâncuri să-ți trădezi
Viața ta ce-o porți în palme, pașii ei în veac să-i pierzi.

Dac-ai ști ce e iubirea chiar și-atunci când suferi mult,
Lacrimi ce ascund privirea unui înger pe pământ,
Nu ți-ai pierde-n lumea asta sufletul neîmplinit
Sub povara ce o porți pentru ceea ce-ai greșit.

Dac-ai ști ce e speranța chiar și-atunci când nu mai crezi
În lumina ce se stinge o sclipire să mai vezi,
Nu ți-ai face veșnic ziua noaptea-n care să trăiești,
Nu te-nchizi în întuneric unde viață nu găsești.

Dac-ai ști ce e prezentul fără o secundă-n plus,
Unde timpul nu urmează pasul până nu s-a scurs,
Nu ți-ai pierde și prezentul, și trecutul plin de dor,
Pentru o secundă-n plus ce te duce-n viitor.

Dac-ai ști ce e durerea fără să arăți vreo-dat’,
Să iubești mai mult tăcerea, decât să fii lăudat,
Nu ți-ai pierde zâmbetul de pe chipul încruntat,
Viața ta n-ai socoti-o un nimic de lepădat.

Dac-ai ști ce e credința în ceva mai bun și sfânt,
În lumina necreată ce se lasă pe pământ,
Nu ți-ai căuta un idol după care să te-ascunzi,
Și-adevărul n-ar mai fi groapa-n care să te-afunzi.

Dac-ai ști ce-i nemurirea sufletului iubitor
Într-o viață ce-o trăiește ca o pasăre în zbor,
Nu ți-ai frânge singur aripi ca să te răzbuni pe toți,
Nici n-ai căuta plinirea în durerea celorlalți.

luni, 28 iunie 2010

Nu…exist!!!

Te îneci într-o mare de gânduri
Și petreci fără mine-n adâncuri,
Nu găsești nici comori și nici visuri,
Doar dorința de-a ajunge în ceruri.

Eu stau singur și mă-nchid lumii tale
Cugetând nopți întregi,  infernale,
Lacrima mea nu te arde în suflet,
Dar mă duce negreșit la tine în cuget.

Azi mi-e teama să privesc visul meu
Și traiesc fără el tot mai greu,
Pot renunța și la ziua de mâine,
Nu și la dragostea ce o port în mine.

Nu dor rănile adânci, sângerânde,
Cum dor clipele când nimeni nu m-aude,
Vom uita cine-am fost pe pământ
Dacă nu dobândim cerul sfânt.

În prezent voi trăi fără dor,
Fără clipe ce mă fac visător.
Ireal tu mă vezi lumii tale
Și m-ascunzi în adâncul cu stele.

joi, 20 mai 2010

Chemarea iubirii

Aș vrea să fiu o stea ce-arată spre-a cerului cărare
Lumina veșnicei iubiri de suflet sfințitoare,
Să pot atinge-n chipul tău zâmbetul ascuns
Și lacrima ce ți-a căzut și-n suflet a ajuns.

Privesc înaltul cer curat cărarea sfântă ce-am visat,
Cu aripi lungi, nedesfăcute, îmi arde dorul meu curmat
De așteptările plăcute ale iubirii ce-am urmat;
În lumea groaznicei dureri am fost cu sufletu-mpăcat.

Legându-mi rănile adânci a trupului ce moare
Simt sufletul dorind mai mult spre nemurire să îmi zboare;
Pământul este casa mea și cerul o chemare,
Fără de care n-aș urma a dragostei cărare.

Cum poți să fii atât de bun, atât de bun cu tine?
Nu mai privi ca un străin la tot ce este-n lume
Când toți din jurul tău îți spun:ajută-mi că mă doare!
În viață nu e doar senin, ci sunt și clipe sfințitoare.

Privește luna cum străluce pe-a cerului închisă noapte,
Cum stelele se las văzute în ochii noștri nestemate;
Fii tu în lume cerul meu, ca eu să-ți fiu o stea,
Să îți creez etern un rai, trăind iubirea mea.

duminică, 9 mai 2010

O lumină

La geam lumina îmi pătrunde ochii ca o floare
Și pleoapele mi se deschid și lacrimi curg mângâietoare,
Te strig în zări, în gândul meu soptescu-ți ție taina,
Tu ia-mă iar în visul tău și pierde-mă-n lumină.

Ce vis adânc, ce vis frumos, mai mult decât dorința
De-a fi aici, acum zburând, cu tine spre viață.
Mai bine plâng, mai bine râd, mai bine-aș fi un gând
Ce soarta sigur l-ar primi ca lacrima curgând.

E prea tarziu să spun acum ce simt adânc în mine,
Dar pot să spun că n-am alt drum decât s-ajung la tine.
Nu văd nimic, n-aud nimic, nu cred decât dumnezeirea
Ce mă tot duce în adânc ca să-nțeleg iubirea.

Și noaptea vine spumegând pe cer cu stele sumbre,
Dar nici așa nu mă ascund, căci ele nu fac umbre,
Lumina însăși s-a ascuns în noaptea cea senină,
Iar ochii reci mi se închid și-n mine aflu o lumină.

duminică, 25 aprilie 2010

Și zbor...

Vântul adie ușor, soarele naște-n lumină căldura,
Vara ne așteaptă cu dor să visăm în a frunzelor umbră.
Cerul se schimbă, o mantie verde oglindește în oaze,
Soarele picură în apele reci căldura fierbinte din raze.

Și zbor, și zbor cu visul meu și dor,
Iubirea și aripile mele atâta mă mai vor,
Să zbor înalt spre stele, să zbor uitat dorinței,
Să fiu un rod `plinit al tainicei voințe.

Să mă gândesc la universul rece și-adormit?!
Luceafărul cel veșnic iubirii n-a trăit,
Dar eu al nemuririi-iubirii am fost creat,
Să port în mine chipul luminii adevărat.

Și zbor, și zbor strivit de vântul rece,
Limanul cel privesc în suflet mi te-aduce.
Ce rost mai are timpul când eu te am pe tine?
Clepsidra tot se scurge fără să uit de tine.

Și zbor, și zbor fără să tind spre lume,
Căci nu cunosc cei rău și ceea ce e bine.
Plutesc și nu mai simt decât ce e iubire,
Trăind acum cu tine un rai de fericire.

marți, 13 aprilie 2010

Minunea mea

Minunea ce-a răsărit peste noaptea vieții sumbre,
Peste durerea ce mă adâncea în întunericul unei umbre,
Ești tu , lumina ce m-aduce în veșnica iubire,
În universul creat de noi, din marea noastră împlinire.

Prin mările învolburate curg șuvoaiele de ploi,
Prin ochii mei lacrimi se scurg ca florile în văi,
Un zâmbet lin vădește-acum un capăt al luminii,
Mă pierd în timp,mă pierd cu tot când tu mă naști iubirii.

În dimineți visul dispare în razele de soare,
În inimă mereu apare dorința de iubire
Și dorul mi te-aduce-ndată pe urmele visării,
Luminii taină să-mi aduci cu tine realității.

vineri, 2 aprilie 2010

Chemare-n infinit

Inima-mi bate de frică, ochii-mi privesc rătăciți,
Căci lumea aceasta nu-i mică și fiecare e dăruit unei vieți.
Pași-mi alerg obosiți, odihna-i străină de mine,
Grija mi-e dorul de sfinți, prin iubire-s aproape de Tine.

Lacrima-mi mângâie chipul, trupul m-ascunde de lume,
Taina-mi păstrează secretul, sufletul îmi zboară la Tine,
Ruga mi-e cruntă și rece, răbdarea ce-am avut acum trece,
Dar iubirea la tăcere mă aduce și ființa mi-e plină de pace.

Ziua m-aduce la viață, noaptea e plină de speranță,
Gândul la Tine mă înalță, lupt pentru o nouă biruință,
Să trăiești în mine fără timp, în iubire să învii ce-a murit,
Din nimic ai creat suflet scump, ca să port o iubire-n infinit.

joi, 1 aprilie 2010

Ești viața ce-o trăiesc

Un crin al frumuseții ești cu raze aromate,
Purtat de mine-mi dăruiești în suflet nepătate,
Petale, aripi și dovezi ale iubirii tale
Ce mă-nconjoară și mă vezi zburând mereu cu ele.

Pe palma mea țin chipul tău lăsat pe-o parte-nduioșat,
Ca luna-n noapte ce-aștepta sărutul viu și necreat
Din vis, din vis pornește dorința noastră ce-am urmat,
Să fiu cu tine, să fii cu mine, să fim un tot ce l-am creat.

Pe brațul meu te-așez ușor ca să-ți șoptesc iubirea,
Din ochii tăi ce-s plini de dor îți sorb acum privirea.
Să văd în ochii tăi acum cum soarele răsare,
În dimineți să-ți pot cânta iubirea ce nu moare.

Te-aud, te văd, te simt în fiecare clipă din prezent,
Urmez secunda doar cu tine în infinitul sfânt.
Te iubesc cât te-ar putea iubi întreaga lume,
Ești viața ce-o trăiesc, iubirea ce-o port în mine.

joi, 25 martie 2010

O stea s-a desprins

Te văd pe cer senin zburând, tu mantia iubirii,
Te-mbraci cu raze lăcrimând de dorul căutării
Și din adânc te strig atunci, cobori și-nalță-mă vieții,
Căci mie taina păcii-mi ești, aflarea libertății.

În marea necuprinsă ești comoară neajunsă,
Ca soarele în dimineți, ca luna-n noapte–aprinsă,
Un val creat de mâna mea te-nalță din adâncuri,
Misterul tău a fost cândva, acum îl porți în visuri.

Ce șezi acolo fără glas pe frunze triste de cais?
În altă lume nu te las, decât purtată-n vis,
Pictată ești în rogvaiv pe aripile tale
Și zbori cu ele-n univers, în taina inimii mele.

Vântul bătea ușor în cristalele  nopții de vară,
Eu așteptam cu dor, chipul tău atunci să apară,
Din neantul aprins și din timpul meu cea trecut,
O stea s-a desprins și chipul tău am văzut.

marți, 23 februarie 2010

Frumoasă ești

Frumoasă ești, frumoasă ești, din cer venită pe pământ
Când eu pe tine te privesc, în juru-mi vântul cântă blând,
Când eu pe tine te ating, ating lumina soarelui
Și zbor până la tine-n gând, în lumea universului.

Frumoasă ești, frumoasă ești, mireasa florilor de câmp,
Când tu în lume rătăcești, atunci te caut fără timp
Și te culeg din mii și mii, tu floare albă ce m-alini,
Un trandafir crescut cu rouă din ochii mei puri și senini.

Frumoasă ești, frumoasă ești, ca un luceafăr strălucești,
În taina nopților de vară la mine-n suflet odihnești,
Un înger sfânt cu aripi frânte ești pentru mine în iubire,
Un sol al păcii regăsit ce-mi duci ființa la sfințire.

Frumoasă ești, frumoasă ești, atunci când tu mie-mi zâmbești,
Natura-n tine se-oglindește, iar tu în mine azi trăiești,
Când arde soarele pe cer și cântă păsările-n cor,
Noi doi dansăm plutind pe nori și ne iubim cu mult,mult dor.

Frumoasă ești, frumoasă ești, când viața ta îmi dăruiești,
Desăvârșind ce este-n mine, din dragoste tu te jertfești,
Frumoasă ești, frumoasă ești, acum și-n veci frumoasă ești,
Fecioara mea, eu te iubesc, în mine afli ce-ți dorești.

luni, 22 februarie 2010

Tu-mi dai

Tu-mi dai trăire-adevărată din visurile mele,
Când viața mea e spulberată de gândurile rele,
Zbori plină de speranță, sus până la cer
Și-adu-mi cu tine odată iubirea ta de înger.

Tu-mi dai în zi lumina din sufletul ascuns,
Când nimeni nu m-alină și toți spun că-s învins,
Petrece-acum în mine, în taina mea să crezi,
Nu-s umbra de sub tine, sunt tot ceea ce vezi.

Tu-mi dai în noapte-odihna din dorul tău șoptit,
Când nimeni nu cunoaște că ție-ți sunt iubit,
Aruncă-n groapă totul și vino să-ți recit
Un imn fără de cânt, din suflet preaiubit.

Tu-mi dai ce n-am avut în timpul din trecut,
Când așteptam rănit, atunci ai apărut,
Nu stea din cer căzută, nici lună preamărită,
Ci doar un suflet bun, ființa preaiubită.

Tu-mi dai în lupte arma, curajul tău măreț,
Când nu mai cred în mine tu ești la mine-n suflet,
Și chiar de-ar fi să mor, eu mor doar pentru tine,
Căci te iubesc, iubito, ca-n zilele senine.

Tu-mi dai străine taine, cunoașterea iubirii,
Umplut-ai azi în mine misterul sumbru-al vieții,
Întind acum spre tine o mână tremurândă,
Tu mă primești cu totul secundă de secundă.

Tu-mi dai speranța, credința în iubire,
Căci viața noastră este prea scurtă în trăire,
Un fluture creat în roua dimineții,
Un fluture pierdut în somnu-adânc al nopții.

Ție îți dau iubirea, trăirea și speranța,
Ție îți dau prezentul, căci el îmi este viața,
Ție îți dau ființa, căci ea mă reprezintă,
Acum și-n vesnicie iubirea noastră-i sfântă.

vineri, 19 februarie 2010

Te iubesc!!!

Te iubesc, iubita mea, în dimineți de vis,
Când soarele se lasă greu de ochii mei atins.
Te iubesc, iubita mea, mai limpede ca cerul,
Căci el se schimbă după timp, iar eu ca diamantul.

Te iubesc, iubita mea, în infinite taine,
Ceea ce port acum în suflet ție nu-ți sunt străine,
Fie în zi, fie în noapte, fie cuvântul meu în șoapte,
Tot te iubesc, tot te iubesc în veșnicele fapte.

Te iubesc, iubita mea, când tu îmi ești departe,
Când dorul meu atunci te vrea lumină peste noapte,
La fel cum luna ne veghea și ne șoptea romanțe
Și eu cu dor în vers te pun, găsindu-te-n dorințe.

Te iubesc, iubita mea, în seri răcoroase,
Când din lacrimi se ivesc razele rămase,
Soarele apune-ncet, biruit de noapte,
Noi din nou din cer senin ascultăm romanțe.

Te iubesc, iubita mea, noaptea stând prin stele
Și cobor ușor prin gând glasurile mele,
Să-ți recit ție atunci vers din inimă-mplinită;
Te iubesc, iubita mea, cu iubire sfântă.

joi, 18 februarie 2010

Un singur infinit

La geamul nostru soarele apune,
Lumina-ncet se stinge, se ascunde,
Lumini mărunte fâlfâie-n tăcere
Și în surdină muzica se-aude ca o mângâiere.

Flori multe stau pe jos, petale aromate,
Și noi cu tandre-atingeri, trupuri sărutate,
În locurile-ascunse trăim dorința-n fapte,
Îmbrățișări duioase din vis în realitate.

Atinge-mi pieptul meu, sărută-mă încet
Și lasă-mă să-ți dau din sărutări un zâmbet,
Fii valul neoprit de simțuri și plăceri
În care eu mă scald și-ți dau îmbrățișări.

Iubirea noastră crește când timpul s-a pierdut,
Așa ceva în viață nici unul n-a avut.
Tu ești întregul meu de suflet preaiubit,
Noi suntem amândoi un singur infinit.

marți, 16 februarie 2010

În căutarea iubirii

A fost odată în trecut băiatul fără fată,
Umbla din când în când tăcut, prin lumea desfătată.
Și aștepta cu dor aprins, cu rugăciunea înălțată,
Căci nu credea că e învins și mai spera la viață.

A fost odată în trecut o fată-ndurerată,
Ce-a suferit fără să vrea iubirea ei furată.
Și își dorea cu dinadins să-i fie rana vindecată,
Să fie totul doar un vis pierdut în dimineață.

Trec zile lungi, trec nopți adânci pierdute în durere,
Trec gânduri spulberate-n timp, trec clipe fără de iubire,
Cei doi stăteau necunoscuți trăind aceeași soartă,
Dar se doreau unul pe altul în fiecare faptă.

Când frigul tremură adânc speranța lor se stinge,
Dar printr-o voie-a Celui Sfânt speranța lor învinge.
S-au întâlnit cum n-a mai fost uimirea lor vreodată
Și s-au iubit cum și-au dorit iubire-adevărată.

Și au trecut mulți ani de-atunci, să fie veacul poate,
Căci ei tot o iubire sunt, purtată-n suflet și în fapte
Ce nu vor mai avea sfârșit, trăind în libertate
Sunt două suflete iubind fără de timp și moarte.

miercuri, 10 februarie 2010

Frumusețea clipei

E soare blând, e cer senin și totu-i sfânt,
Un murmur cald se-aude-ncet purtat de vânt
Și picuri mulți din flori răsar dansând pe rând,
Sclipiri se văd din depărtări frumos curgând.

Când munți înalți își făuresc tăria lor,
Un gând ascuns, smerit, e plin de dor,
E prea frumos să nu-ți dorești trăirea pe pământ,
Când totu-ți pare că-i un vis, o clipă și atât.

Prin frunza codrului își țeasă lumina drumul ei umbrit
Și prin tăcerea înțeleaptă găsește locul ei dorit,
Izvorul tace și se-neacă în soarele ce l-ancălzit,
Și-n infinit, spre cer se-ndreaptă porunca ce s-a împlinit.

Pământul tremură încet, ducând povară necârtind,
Și-un gând de dor se năpustește într-un suspin, plângând,
Nu este clipa de ajuns trăirii într-un vis și-atât,
Dar este clipa de ajuns iubirii noastre pe pământ.

duminică, 31 ianuarie 2010

O singură iubire

Ce am găsit la tine-n suflet,
Nu e o floare crescută cu un zâmbet,
Nu e nici soare, nu-i nici lună,
E doar iubirea ascunsă în lumină.

Ce am văzut pe chipul tău frumos,
Doar îngerii din cer mai poartă, și Hristos,
Blândețea ce se-arată, lumina necreată,
În ochii mei pătrunde ființa ta curată.

Ce-am auzit din glasul tău curat,
Doar visului din noapte cuvântu-am ascultat,
Nu-mi spui povești frumoase să cred ne-ncredințat,
Îmi spui din adevăr iubirea ce-ai aflat.

Ce am simțit când eu te-am cunoscut,
N-a fost doar o trăire ce astăzi a trecut,
Timpul nu mai există, drumul mi-am oprit,
Căci ieri ce am dorit, în tine astăzi s-a împlinit.

Ce-am fost și ce voi fi , doar pentru tine,
Nu este doar un vis din nopțile senine,
Ne-avem în gând și în trăire
Unul pe altul, o singură iubire.

joi, 28 ianuarie 2010

Iubirea în doi

Dă-mi lacrimile tale să plângă ochii mei,
Iar tu fii fericită,zâmbește-adânc în ei.
Mai bine-aș plânge eu când simți nevoia tu,
Căci în iubirea ta voi fi ca nimeni altul.

Dă-mi suferința ta s-o port la mine-n suflet,
În schimb aș vrea să porți pe chipul tău un zâmbet,
Să sufăr eu e bine când tu nu vei simți,
Nici urmă de durere,nici lipsa unei vieți.

Dă-mi dorul tău pierdut să-l regăsesc în mine,
În dragostea ce-o port acum doar pentru tine,
Să caut ne-ncetat cu dor ființa ta,
Iar tu să afli-n mine iubirea dăruită.

Dă-mi tot ceea ce ești în fiecare clipă,
Să nu mai rătăcești ca picătura-n apă.
Sunt tot ce nu ai fost și ce ai vrea să fii;
Eu sunt doar pentru tine trăirea dragostei.

miercuri, 27 ianuarie 2010

Iubirea este...

Iubirea este hotarul dintre vis și realitate,dintre timp și veșnicie,dintre taină și revelație,dintre adevăr și judecată,dintre jertfă și sfințenie,dintre curaj și biruință,dintre om și Dumnezeu.
Pentru a ajunge la hotarul iubirii trebuie să petreci în iubire,iar pentru a-l trece trebuie să lași iubirea să se îmbrace cu ființa ta.


luni, 25 ianuarie 2010

Iubirea mea

Iubirea mea, zbori și nu te mai întoarce,
Zbori, căci azi este ziua când nu voi mai tace,
Voi pune pe toți ca stelele-n nopți,
Voi spune la toți că sufletu-mi porți.

Nu te sfii să te-apropii de mine când plâng,
Nu te opri ca picuri de apă ce focul îl sting,
Pătrunde-n adânc, încolțește în mine o floare,
Un zâmbet, o speranță și-un gând de iubire.

Te rog, adu biruință în sufletul meu,
Nu ca în luptă, cu sabia-n sânge mereu,
Adu-mi biruință, omoară-mi nevoia de însumi,
Pe cel neiubit și grija de dânsul, adu-mi.

Iubirea mea, fii visul meu din noapte neîncetat,
Fii pasul meu spre oameni și dorul ce-am urmat,
Când tu nu vei mai fi, nici vis , nici realitate,
Eu voi pieri-n mormânt, acum și după moarte.

joi, 21 ianuarie 2010

De-ar fi...

De ar curge lin izvoare,
Nu-s ca lacrima ce doare,
Ele curg, se duc și vin,
Însă lacrima-i suspin.

De-ar fi munții luptători,
Nu-s ca omul jertfitori,
Ei sunt tari, înalți și mândri,
Însă omul are simțuri.

De-ar fi soarele un tată,
Nu-i ca dragostea purtată,
Luminează și-ncălzește,
Însă dragostea tot crește.

De-ar fi luna-n noapte faimă,
Nu-i ca doru-n suflet taină,
Ea veghează fără umbră,
Însă dorul lasă urmă.

De-ar fi foc fără să ardă,
Nu-i ca sufletul să creadă,
El se stinge, se aprinde nestatornic,
Însă sufletul e veșnic.

De-ar fi aurul comoara neluată,
Nu-i ca cel de lângă tine plin de viață,
Frumusețea lui e multă,
Însă cel de lângă tine e dorință.

De-ar fi mii de flori iubite,
Nu-s ca zâmbetul privite,
Ele cresc, se ofilesc,
Însă zâmbetu-i ceresc.

De-ar fi clipa o mireasă,
Nu-i ca cerul preafrumoasă,
Ea trăiește, dar și moare,
Însă cerul timp nu are.

luni, 18 ianuarie 2010

Clipa nesfârșită

Stau singur în noaptea ce rece se lasă,
Iar luna se-mbracă cu stele-n mireasă,
Mă duce cu gândul la tine și-mi țeasă
Drumul spre tine,spre cea mai frumoasă.

Nu vreau să plângi,nu vreau să mai suferi,
Ci vreau să ne punem aripi de îngeri;
Nu vreau să te pierd în trista visare,
Ci vreau să fii singura ce-o viață mă are.

Îmbrătișarea ta ce mă cuprinde în noapte
Îmi aduce fiori și mă strigă în șoapte,
Te ador, nu pot să rostesc în cuvinte,
Te iubesc,e ceea ce sufletu-mi simte.

Să nu așteptăm să vină la noi o lumină,
Să nu așteptăm să trăim o zi mai senină,
Tu ești lumina ce-mi face clipa senină,
Tu ești mireasa oglindită în lună.

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Trăirea în faptă

M-am ridicat cu aripi de vise la tine,
Până la dorința ta de a fi doar cu mine,
La fiecare clipă lăsată în urmă
Îți dăruiesc o altă clipă mai bună.

Îți este frig în umbra păzită de nori
Și tremuri ca frunza acoperită de flori,
Vino la mine, vino și ia-mă de mână,
Căldură-ți voi da și-n raze-o cunună.

Ochii-ți inundă cu lacrimi străluce,
Pierzându-se-n chip cu dorul se duce,
Ca roua născută și-n floare pierdută,
Vino să-ți sterg urma de lacrimi lăsată.

Sânii tăi ce pieptu-mi ating intuit,
Cu brațele tale trupul îmi faci pecetluit,
Sub ochii mei dorința ta mă are,
Iubire necreată, nepătimașă stare.

Te sărut cu buze moi, ca valul în apă,
Clepsidra ne-arată că timpul ne scapă,
Dar iubirea există-n etern și așteaptă
Să trăim nu în timp, ci în fiecare faptă.

vineri, 15 ianuarie 2010

Pictez în cuvinte

Pictez în cuvinte sufletul ce-mi simte,
Cern curat ca norii cugete mărunte,
Visul mi-l prefac din trăiri ascunse
Într-o realitate de cuvinte scrise.

Pictez în cuvinte ceea ce se-aude,
Glasuri necrezute pentru a le crede,
Vorbe-adevărate fără libertate,
Vi le dau cu dor pentru-a fi iubite.

Pictez în cuvinte ceea ce se vede
Și zidesc cuvinte pentru-a vă încrede
Că există arta scrisului din suflet
Ce aduce sigur cel puțin un zâmbet.

marți, 12 ianuarie 2010

Nu sunteți

Plâng fără să-mi curgă lacrimi,
Căci groaza mi-a luat și simțul și fapta
Și teama mi-a făcut-o soartă.
Câte ploi până va curăți tot răul?
Câte raze până vor lumina și chipul?
Nu sunteți oameni,nu sunteți ce suntem noi,
Voi sunteți doar pământul de sub noi,
Voi ziceți că iubiți, însă doar sufletul din voi!
Uciși stau munți de oameni,
Întinse mări de sânge închegate,
Iar voi cinstiți la mese nenumărate fapte
Și râdeti morții zi și noapte,
Pe când alții sap morminte pentru frați,
Rușine vouă că vă numiți ființe,
Iar noi dorim să fiți ca mai-nainte.
Tăiați și mâini,tăiați picioare,
Tăiați tot trupul, plini de nepăsare,
Sădiți dureri în suflete curate,
Sădiți ce nu aduce roade.
Noi vrem să fiți ca frații noștri,
Voi vreți să fiți ca niște monștri.
Cum soarele mai arde oare?
Cum luna se mai aprinde-n noapte?
Cum munții nu vă scuipă lave?
Cum aerul vă mai suportă în suflare?
O, sufletu-mi plânge-n continuare,
Căci voi nu vreți nicicum iertare.
Tu, Doamne, fă <dreptății> lor dreptate
Și îi întoarce de departe,
Să afle ei ce e iubirea,
Să ceară din genunchi iertarea
Și nouă împăcarea.

luni, 11 ianuarie 2010

Clipa

Pășeam în noapte și-n zadar îmi stăruia gândirea
Căci stele multe mă priveau și îmi furau privirea,
Ca într-un vis mi se părea că urc o scară nevăzută,
S-ating și eu lumina lor ce noaptea o îmbracă.

Dar urc puțin și întalnesc o floare ofilită
Și un boboc ce atârna pe-o frunză-ngălbenită,
Si m-am întors în lumea mea să-i dau din nou lumină
Ce mai apoi m-a bucurat cu firea ei blajină.

Dupa un an, sau doi, sau trei în noapte m-am întors
Să urc din nou fără să stiu spre stele-n univers
Și-am întâlnit putin mai sus o pasăre rănită
Ce îmi cânta durerea ei în noapte, rătăcită.

Din nou spre casă m-am întors cu pasărea rănită
Să-i vindec aripa jertfită pe calea-ntunecată,
Iar ea spre mulțumire-mi cântă în fiecare dimineață:
Tu ești iubirea ce-am aflat când nu aveam speranță.

Cu pașii goi când umbra îmi era pierdută
Sub luna plină ce stătea în infinit tăcută,
Am renunțat să zbor la stelele dorite
Și m-am întors în lumea mea la cele mult iubite.

Am învațat din multe fapte că doar prezentul ce-l trăim
Înseamnă multă libertate și sentimente ce iubim,
Fie în vise, fie reale, cu ele viața o sfințim
Și clipa asta ce-o avem înseamnă pasul spre etern.

joi, 7 ianuarie 2010

Cuget vădit

Am străbătut în lung și-n lat prin locuri pustiite,
Dar niciodată n-am aflat stele din cer căzute,
Ci chiar mai mult au luminat prin cele nevăzute
Un drum ce nu s-a mai aflat spre cele mult dorite.

Am auzit prin vai, prin munți, bătăi de aripi frânte,
Dar niciodată să n-asculți bătăile deșarte,
Căci vor să zboare mai înalți spre stăpâniri furate...
De noi vor fi cu toți uitați și faptele iertate.

De multe ori am cugetat la faptele trăirii
Și niciodată n-am uitat timpul trăit iubirii
Ce a fost mie-ncredințat spre jertfa dăruirii
Și al afla pe Împărat în taina omenirii.

miercuri, 6 ianuarie 2010

Te-am așteptat

De ce mă ții în așteptare,
De ce-mi duci firea-n disperare?
Iubirea crezi că-i o-ncercare,
Dar ea e viața ce nu moare.
Te-am așteptat fără regrete
Și te-am iubit cu mii de jertfe,
Dar tu-ntr-o lacrimă te-ascunzi
Să cred că-mi este de ajuns.
M-am săturat s-aud cuvinte,
Mai vreau și fapte împlinite,
M-am săturat de-mbrățisări
Și de iubire-n ezitări,
Mai vreau atingeri sufletești,
Iubirea ta să-mi dovedești.

marți, 5 ianuarie 2010

Gânduri despre Eminescu

O stea s-a desprins din cosmos spre lume
Și lumina ei fâlfâie-n mii de cuvinte
Pe foile-ntinse ce stau dezvelite
Ca omul să vadă cuvintele bune.

Eminescu...ce nume măreț mai pronunț,
Doar gândul la el și doru-i profund
De poeziile lui fără aripi zburând
Cu sufletul meu spre cele ce sunt.

Luceafărul lui a rămas fără iubire,
Dar el a rămas în cuvintele scrise,
Nu în amintire,ci-n adâncuri în vise,
Un geniu suprem și o minunată-mplinire.

luni, 4 ianuarie 2010

Gânduri de iubire

Cât te iubesc, nici nu ai putea să crezi,
Soarele - lumina-i orbitoare prin pleoape o vezi,
Luna ce tace în noapte nu poți s-o veghezi,
În natură te pierzi, dar în mine te vezi.

Și dacă o floare și-ar desprinde petalele mărețe
Să zboare fericite la tine în clipele triste,
N-ar fi ca atunci când eu aș fi lângă tine
Să-ți șterg lacrimi și să-ți dăruiesc iubire.

Marea ar seca ca tu să nu te îneci,
Muntii s-ar ascunde în nori ca tu să treci,
Dar eu te-aș purta în brațe în veci
Și-aș coborâ din înalțime ca-n iubire să crezi.

Visul te poartă pe tărâmuri străine,
Dimineața prin cânturi realitatea îți spune,
Dar eu te iubesc și sunt doar cu tine
Un suflet fericit, iar tu o minune.

vineri, 1 ianuarie 2010

Scanteia iubirii

Sus mai sus de cerul plâns
Stă un gând de-al meu ascuns,
Sus mai sus de luna plină
Stă ascunsă o lumină.

Tu-mi porți gândul, tu-mi porți visul
Când iubesc tot universul,
Tu ești taina din lumină,
Tu ești raza ce m-alină.

Tu-mi zâmbești, tu mă privești,
Tu mă faci să te iubesc,
Tu visezi , tu încă speri,
Eu mereu te port în zări.

Tu ești trăirea clipei mele,
Un infinit de vise-n stele,
Tu ești lumina ce mă vede
Când întunericul mă pierde.

Dorința mea ce te așteaptă
Și dorul meu râvnind se-ndreaptă
Cu pași în zbor către sfințire,
Cu tine-n suflet în iubire.