Un singur infinit

La geamul nostru soarele apune,

Lumina-ncet se stinge, se ascunde,

Lumini mărunte fâlfâie-n tăcere

Și în surdină muzica se-aude ca o mângâiere.

Flori multe stau pe jos, petale aromate,

Și noi cu tandre-atingeri, trupuri sărutate,

În locurile-ascunse trăim dorința-n fapte,

Îmbrățișări duioase din vis în realitate.

Atinge-mi pieptul meu, sărută-mă încet

Și lasă-mă să-ți dau din sărutări un zâmbet,

Fii valul neoprit de simțuri și plăceri

În care eu mă scald și-ți dau îmbrățișări.

Iubirea noastră crește când timpul s-a pierdut,

Așa ceva în viață nici unul n-a avut.

Tu ești întregul meu de suflet preaiubit,

Noi suntem amândoi un singur infinit.