Când soarele se lasă greu de ochii mei atins.
Te iubesc, iubita mea, mai limpede ca cerul,
Căci el se schimbă după timp, iar eu ca diamantul.
Te iubesc, iubita mea, în infinite taine,
Ceea ce port acum în suflet ție nu-ți sunt străine,
Fie în zi, fie în noapte, fie cuvântul meu în șoapte,
Tot te iubesc, tot te iubesc în veșnicele fapte.
Te iubesc, iubita mea, când tu îmi ești departe,
Când dorul meu atunci te vrea lumină peste noapte,
La fel cum luna ne veghea și ne șoptea romanțe
Și eu cu dor în vers te pun, găsindu-te-n dorințe.
Te iubesc, iubita mea, în seri răcoroase,
Când din lacrimi se ivesc razele rămase,
Soarele apune-ncet, biruit de noapte,
Noi din nou din cer senin ascultăm romanțe.
Te iubesc, iubita mea, noaptea stând prin stele
Și cobor ușor prin gând glasurile mele,
Să-ți recit ție atunci vers din inimă-mplinită;
Te iubesc, iubita mea, cu iubire sfântă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!