Tu-mi dai

Tu-mi dai trăire-adevărată din visurile mele,

Când viața mea e spulberată de gândurile rele,

Zbori plină de speranță, sus până la cer

Și-adu-mi cu tine odată iubirea ta de înger.

Tu-mi dai în zi lumina din sufletul ascuns,

Când nimeni nu m-alină și toți spun că-s învins,

Petrece-acum în mine, în taina mea să crezi,

Nu-s umbra de sub tine, sunt tot ceea ce vezi.

Tu-mi dai în noapte-odihna din dorul tău șoptit,

Când nimeni nu cunoaște că ție-ți sunt iubit,

Aruncă-n groapă totul și vino să-ți recit

Un imn fără de cânt, din suflet preaiubit.

Tu-mi dai ce n-am avut în timpul din trecut,

Când așteptam rănit, atunci ai apărut,

Nu stea din cer căzută, nici lună preamărită,

Ci doar un suflet bun, ființa preaiubită.

Tu-mi dai în lupte arma, curajul tău măreț,

Când nu mai cred în mine tu ești la mine-n suflet,

Și chiar de-ar fi să mor, eu mor doar pentru tine,

Căci te iubesc, iubito, ca-n zilele senine.

Tu-mi dai străine taine, cunoașterea iubirii,

Umplut-ai azi în mine misterul sumbru-al vieții,

Întind acum spre tine o mână tremurândă,

Tu mă primești cu totul secundă de secundă.

Tu-mi dai speranța, credința în iubire,

Căci viața noastră este prea scurtă în trăire,

Un fluture creat în roua dimineții,

Un fluture pierdut în somnu-adânc al nopții.

Ție îți dau iubirea, trăirea și speranța,

Ție îți dau prezentul, căci el îmi este viața,

Ție îți dau ființa, căci ea mă reprezintă,

Acum și-n vesnicie iubirea noastră-i sfântă.