E soare blând, e cer senin și totu-i sfânt,
Un murmur cald se-aude-ncet purtat de vânt
Și picuri mulți din flori răsar dansând pe rând,
Sclipiri se văd din depărtări frumos curgând.
Când munți înalți își făuresc tăria lor,
Un gând ascuns, smerit, e plin de dor,
E prea frumos să nu-ți dorești trăirea pe pământ,
Când totu-ți pare că-i un vis, o clipă și atât.
Prin frunza codrului își țeasă lumina drumul ei umbrit
Și prin tăcerea înțeleaptă găsește locul ei dorit,
Izvorul tace și se-neacă în soarele ce l-a‘ncălzit,
Și-n infinit, spre cer se-ndreaptă porunca ce s-a împlinit.
Pământul tremură încet, ducând povară necârtind,
Și-un gând de dor se năpustește într-un suspin, plângând,
Nu este clipa de ajuns trăirii într-un vis și-atât,
Dar este clipa de ajuns iubirii noastre pe pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!