Aș putea să-ți fiu…

Aș putea să-ți fiu lumina ce în zori te-ar încălzi,

Graiul ce ți-ar spune taina întru care te încrezi,

Dar mai bine-aș fi doar una dintre miile de raze

Ce se-ascunde adânc în suflet ca și luna lin în oaze.

Aș putea să-ți fiu un zâmbet cel arăți lumii întregi,

Brațul care să te-aline când ești singură și plângi,

Dar mai bine-aș  fi motivul pentru care tu zâmbești,

Omul care să îți poarte răni trupești și sufletești.

Aș putea să-ți  fiu odihna întru care să visezi,

Cerul ce îți dă oglinda unde raiul să îl vezi,

Dar mai bine-aș fi o faptă împlinita din trecut

Și-amintirea ce-ți aduce dorul sfânt , neprefăcut.

Aș putea să-ți fiu o mare cu adâncurile-n taine,

Drumul care să te poarte , pașii tăi să ții adune,

Dar mai bine-aș fi un val ce te-nalță peste valuri

Și un capăt ce-ți deschide poarta către veacuri.

Aș putea să-ți fiu iubirea făr` de care n-ai trăi,

Ruga ce se-nalță seara, împlinirea cea din zi,

Dar mai bine-aș fi răspunsul care te va mântui;

Cum sunt îngerii-mpreună noi în veci să fim.