Doar iubirea

Stau singur și mă-ntreb de-i oare clipa mea prea visătoare,

De-nalț privirea mult prea sus când am greșit și cer iertare?!!!

E nevazută lumii voastre lumea-n care eu trăiesc,

E prea străină și departe ca să-nțelegeți cât iubesc.

Dar port în mine îndrazneala de-a fi cu voi un mărginit,

Căci lupt de când am fost născut pentru un loc în infinit.

Cer văd ochii mei orbiți, dar nu și bratul vostru-ntins,

Ca să-mi ajute să pășesc ceea ce voi nici n-ați atins.

Și iar mă-ntreb de-i oare timpul mai mult decât pot aștepta,

De cred ce nimeni n-ar visa că mie mi s-ar întampla?!!!

Să fiu ca tine - n-aș putea, să fii ca mine - nu aș vrea,

Să fii unic pe pământ te poate face doar iubirea.

Și sub umbra pleoapei tale stau privindu-ți chipul zvelt,

Să te țin din nou în brațe,ca din vis să fii prezent,

Timpul ce-l trăiesc cu tine , aripi ce mă duc spre cer,

Unde veșnic voi iubi chipul tău ca pe un înger.