Dac-ai ști...

Dac-ai ști ce-nseamnă viața pe pământ să ți-o trăiești,

Vise multe, chiar dorințe celor dragi să-mpărtășești,

Nu ți-ai vinde cugetarea în adâncuri să-ți trădezi

Viața ta ce-o porți în palme, pașii ei în veac să-i pierzi.

Dac-ai ști ce e iubirea chiar și-atunci când suferi mult,

Lacrimi ce ascund privirea unui înger pe pământ,

Nu ți-ai pierde-n lumea asta sufletul neîmplinit

Sub povara ce o porți pentru ceea ce-ai greșit.

Dac-ai ști ce e speranța chiar și-atunci când nu mai crezi

În lumina ce se stinge o sclipire să mai vezi,

Nu ți-ai face veșnic ziua noaptea-n care să trăiești,

Nu te-nchizi în întuneric unde viață nu găsești.

Dac-ai ști ce e prezentul fără o secundă-n plus,

Unde timpul nu urmează pasul până nu s-a scurs,

Nu ți-ai pierde și prezentul, și trecutul plin de dor,

Pentru o secundă-n plus ce te duce-n viitor.

Dac-ai ști ce e durerea fără să arăți vreo-dat’,

Să iubești mai mult tăcerea, decât să fii lăudat,

Nu ți-ai pierde zâmbetul de pe chipul încruntat,

Viața ta n-ai socoti-o un nimic de lepădat.

Dac-ai ști ce e credința în ceva mai bun și sfânt,

În lumina necreată ce se lasă pe pământ,

Nu ți-ai căuta un idol după care să te-ascunzi,

Și-adevărul n-ar mai fi groapa-n care să te-afunzi.

Dac-ai ști ce-i nemurirea sufletului iubitor

Într-o viață ce-o trăiește ca o pasăre în zbor,

Nu ți-ai frânge singur aripi ca să te răzbuni pe toți,

Nici n-ai căuta plinirea în durerea celorlalți.