Gingașă chemare

Gingașă chemare ,dorul meu ți-aduce,

Lacrimi amare răstignite pe cruce,

Gândul în visuri de taină coboară,

Privirea-mi găsește în tine comoară.

Pe străzile-nguste mă pierd căutând unde ești,

Cu chipul tău blând,cu ochii tăi dulci să privești

Visul meu tainic cu care azi mai trăiesc,

Pentru tine ființă,pentru tine iubesc.

Și luna cu valuri de stele-mpresoară

Încetul cu-ncetul cerul spre seară,

Pașii mei strigă fără-ncetare,

Încă te caut cu-aceeași chemare.

Viața îmi cerne cu greu timpul scurt,

Dorul își caută ce nu a avut

Și gândul mă duce din nou la-nceput

Când totul aveam,dar azi am pierdut.

Aveam gândul curat și dor ne-ncercat,

Aveam zâmbetul dulce fără păcat,

Și ochii-mi vedeau în puține comori,

Și gându-aducea mulțumiri până-n zori.

Oare care să fie iubirea ce-o vreau

Și care să fie cea care-o dau?

Oare tu care nu ai curaj să trăiești,

Oare grija ce-o port pentru cele pământești?

E greu ca să dau un singur răspuns

Când încă la tine nu am ajuns,

Timpul se scurge sub legea lui sfântă,

Dar noi nu mai credem că viața e scurtă.

Așteptăm, și-așteptăm ca totul să vină

Și credem că noi nu purtăm nici o vină,

Iubim sau urâm,dar înca nu știm

Pentru care din ele cu-adevărat trăim.