Un zâmbet

De ce porți tu în suflet atâtea griji ce nu-s

Și gândul de ce-l lași prin gropi și nu-i supus?

Nu asta te va face să-nfrunți acum durerea,

Un zâmbet ți-ar ajunge să dobândești sfințirea.

Tu crezi că dorul este o rană dureroasă,

Eu cred însă că este iubirea preafrumoasă.

Când ai pe cel iubit în brațe și îl vezi,

Atunci e tot la fel, în dor încă mai crezi.

Cum poți să fii iar tristă când dragostea există?

Mă-ntreb cum poți să crezi că nu mai ești iubită!

Iubirea nu-i un soare ce-apare și dispare,

Ci este o suflare ce-o porți nemuritoare.

Să-mi spui și mie cum să plângă ochii mei

Când dragostea mă-nvață ca să zâmbesc cu ei?

Durerea nu-i motiv ca ochii tăi să plângă,

Un zâmbet ți-ar ajunge la cer ca să te ducă.