O stea s-a desprins

Te văd pe cer senin zburând, tu mantia iubirii,

Te-mbraci cu raze lăcrimând de dorul căutării

Și din adânc te strig atunci, cobori și-nalță-mă vieții,

Căci mie taina păcii-mi ești, aflarea libertății.

În marea necuprinsă ești comoară neajunsă,

Ca soarele în dimineți, ca luna-n noapte–aprinsă,

Un val creat de mâna mea te-nalță din adâncuri,

Misterul tău a fost cândva, acum îl porți în visuri.

Ce șezi acolo fără glas pe frunze triste de cais?

În altă lume nu te las, decât purtată-n vis,

Pictată ești în rogvaiv pe aripile tale

Și zbori cu ele-n univers, în taina inimii mele.

Vântul bătea ușor în cristalele  nopții de vară,

Eu așteptam cu dor, chipul tău atunci să apară,

Din neantul aprins și din timpul meu cea trecut,

O stea s-a desprins și chipul tău am văzut.