O lumină

La geam lumina îmi pătrunde ochii ca o floare

Și pleoapele mi se deschid și lacrimi curg mângâietoare,

Te strig în zări, în gândul meu soptescu-ți ție taina,

Tu ia-mă iar în visul tău și pierde-mă-n lumină.

Ce vis adânc, ce vis frumos, mai mult decât dorința

De-a fi aici, acum zburând, cu tine spre viață.

Mai bine plâng, mai bine râd, mai bine-aș fi un gând

Ce soarta sigur l-ar primi ca lacrima curgând.

E prea tarziu să spun acum ce simt adânc în mine,

Dar pot să spun că n-am alt drum decât s-ajung la tine.

Nu văd nimic, n-aud nimic, nu cred decât dumnezeirea

Ce mă tot duce în adânc ca să-nțeleg iubirea.

Și noaptea vine spumegând pe cer cu stele sumbre,

Dar nici așa nu mă ascund, căci ele nu fac umbre,

Lumina însăși s-a ascuns în noaptea cea senină,

Iar ochii reci mi se închid și-n mine aflu o lumină.