Și zbor...

Vântul adie ușor, soarele naște-n lumină căldura,

Vara ne așteaptă cu dor să visăm în a frunzelor umbră.

Cerul se schimbă, o mantie verde oglindește în oaze,

Soarele picură în apele reci căldura fierbinte din raze.

Și zbor, și zbor cu visul meu și dor,

Iubirea și aripile mele atâta mă mai vor,

Să zbor înalt spre stele, să zbor uitat dorinței,

Să fiu un rod `plinit al tainicei voințe.

Să mă gândesc la universul rece și-adormit?!

Luceafărul cel veșnic iubirii n-a trăit,

Dar eu al nemuririi-iubirii am fost creat,

Să port în mine chipul luminii adevărat.

Și zbor, și zbor strivit de vântul rece,

Limanul cel privesc în suflet mi te-aduce.

Ce rost mai are timpul când eu te am pe tine?

Clepsidra tot se scurge fără să uit de tine.

Și zbor, și zbor fără să tind spre lume,

Căci nu cunosc cei rău și ceea ce e bine.

Plutesc și nu mai simt decât ce e iubire,

Trăind acum cu tine un rai de fericire.