Minunea ce-a răsărit peste noaptea vieții sumbre,
Peste durerea ce mă adâncea în întunericul unei umbre,
Ești tu , lumina ce m-aduce în veșnica iubire,
În universul creat de noi, din marea noastră împlinire.
Prin mările învolburate curg șuvoaiele de ploi,
Prin ochii mei lacrimi se scurg ca florile în văi,
Un zâmbet lin vădește-acum un capăt al luminii,
Mă pierd în timp,mă pierd cu tot când tu mă naști iubirii.
În dimineți visul dispare în razele de soare,
În inimă mereu apare dorința de iubire
Și dorul mi te-aduce-ndată pe urmele visării,
Luminii taină să-mi aduci cu tine realității.
felicitari! e fff frumoasa..
RăspundețiȘtergere