Iubirea mea, zbori și nu te mai întoarce,
Zbori, căci azi este ziua când nu voi mai tace,
Voi pune pe toți ca stelele-n nopți,
Voi spune la toți că sufletu-mi porți.
Nu te sfii să te-apropii de mine când plâng,
Nu te opri ca picuri de apă ce focul îl sting,
Pătrunde-n adânc, încolțește în mine o floare,
Un zâmbet, o speranță și-un gând de iubire.
Te rog, adu biruință în sufletul meu,
Nu ca în luptă, cu sabia-n sânge mereu,
Adu-mi biruință, omoară-mi nevoia de însumi,
Pe cel neiubit și grija de dânsul, adu-mi.
Iubirea mea, fii visul meu din noapte neîncetat,
Fii pasul meu spre oameni și dorul ce-am urmat,
Când tu nu vei mai fi, nici vis , nici realitate,
Eu voi pieri-n mormânt, acum și după moarte.
Cat de minunat poate scrie cineva despre acest sentiment nobil...iubirea... Se zice ca in dragoste si in razboi totul este permis, asa ca lasati-va imaginatia sa patrunda in locuri nemaintalnite de voi, pretuiti si acea picatura de ploaie ce va stropeste direct in ochi, pretuiti persoanele ce va sunt aproape direct sau indirect, dar cel mai important, pretuiti iubirea. cine iubeste stie despre ce vorbesc...e acel sentiment puternic, simti ca ai pentru ce trai, cineva te iubeste atat pentru calitatile cat si pentru defectele tale...simti ca nu esti singur, macar o persoana din zece te sprijina. Oricum, iubind simtim ca traim. (asta ca sa nu dau in prea multa filosofie:Pcine stie, cunoaste)
RăspundețiȘtergereFelicitari Stefan...nu regret o clipa faptul ca te-am cunoscut..chiar si cu ajutorul mediului online.:D
multumesc si eu.intradevar, iubirea este implinirea in toti si in toate.
RăspundețiȘtergere