O stea s-a desprins din cosmos spre lume
Și lumina ei fâlfâie-n mii de cuvinte
Pe foile-ntinse ce stau dezvelite
Ca omul să vadă cuvintele bune.
Eminescu...ce nume măreț mai pronunț,
Doar gândul la el și doru-i profund
De poeziile lui fără aripi zburând
Cu sufletul meu spre cele ce sunt.
Luceafărul lui a rămas fără iubire,
Dar el a rămas în cuvintele scrise,
Nu în amintire,ci-n adâncuri în vise,
Un geniu suprem și o minunată-mplinire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
aștept gândurile tale!!!