Pentru tine

Pentru tine-n dimineți se aprinde-ncet lumina,

Ochii tăi acestei vieți se răsfrâng ca într-o taină,

Părul tău atât de des răzvrătit ca niște valuri

Se așteaptă mângâiat și-mpletit cu mii de gânduri.

Pentru tine curg izvoare să te scalzi în fiecare,

Să-ți sărute chipul tău, palma ta mângâietoare,

Aurul ce îl ascund nu mai este o comoară,

Trupul tău ce stă plăpând l-ar purta mereu fecioară.

Pentru tine-ntreg pământul mai există-n univers,

Nici un pas al tău în lume nu va fi vreodată șters,

Aștrii vor ca și mărgele să îi porți la pieptul tău,

Orizontu-ar vrea în brațe să-i cuprinzi hotarul său.

Pentu tine ploi coboară norii grei de dorul tău

Și apoi ridică-n slavă stropii ce te-ating cu greu,

Iar în părul tău o rouă s-ar prelinge până-n seară,

Când lumina de pe cer taina își coboară.

Pentru tine gândul trece orice margine de drum,

Inima îți dă hotarul între ce e rău și bun,

Acum ești aici prezentă, trebuindu-ți pașii tăi,

Acum ești de gând purtată,peste dealuri, peste văi.

Pentru tine în amurg soarele își pleacă chipul,

Arătându-ți și mai mult ce timid își poartă rostul,

Stelele pe cer aflate ca o vagă amintire

Se ajută între ele să-ți aducă mulțumire.

Pentru tine noaptea-și poartă mantia de stele-arpinsă,

Își ridică din adâncuri luna ei ca pe-o mireasă,

Visului te-ndeamnă iarăsi pentru-o clipă de dorință,

Sufletul nu ți-e atins, nici de răni , nici de ispită.

Pentru tine eu trăiesc, suflete ce ești iubire,

Taina mea e că iubesc, plin de fericire.

Noi să facem cruce nouă,aripi înalțate

Să zburăm nedespărțiți doar în libertate.