Frumoasă minune

În oră târzie,când luna nu știe decât să alerge în noapte,

Eu cuget la tine, frumoasă minune, iubirii te-aduc de departe.

Căldura din lampă, iubirii petală, jertfindu-se nouă în rugă

Se bucură-n taină și arde senină, izvor de lumină s-aducă.

Icoana e vie și dorul învie, cu tine să zbor pân’ la cer,

Pe Domnul să-L caut,cu tine să-L laud și dragoste nouă să cer.

Pe aripi de înger, cu tine în suflet, în noapte din nou mă cobor

Cu lacrimi de toate, când ochii împarte a nopții tăceri ce mă dor.

Să cânte și stele, să zboare cu ele și razele calde de soare,

Să mântuie dorul, să spulbere visul, slujind doar iubirilor noastre.

Și tainele toate să fie aflate în zâmbetul nostru curat,

Cu tine de mână și cerul se-adună și luna se-oprește îndat’.

E noaptea în care lumina apare și tot universul privește

Iubirea din suflet, ce-arată prin zâmbet cum totul prin ea se unește.

Eu cuget la tine ,frumoasă minune și Domnului aduc mulțumire,

Că azi împreună aducem lumină, ca lumea să creadă-n iubire.