Gânduri din tăcere

Deschizându-mi brațele de fier să te cuprind cu totul,

Iubirii am început să sper, privind în tine universul.

Arată-mi orizontul tău prin zâmbete curate

Și lasă-mă să-ți port mereu a tale aripi 'nalte.

Un gingaș sunet se aude și tot atunci se stinge,

Și-un tainic simț în mine naște iubirea ce te-atinge;

E glasul tău ce vrea să spună ființa ta ce simte,

Tăcerea mea se-ascunde-n tine,în inima-ți fierbinte.

Îți lași pe spate părul lin izvoarelor ce curg

Și ochii-nalți către senin adâncului amurg,

Obrazul tău de trandafir unindu-se cu-n zâmbet

Mi-arată dragostea ce-o porți atât de-adânc în suflet.

Iar trupul tău ce stă ascuns sub mantia albastră

A apei calde de izvor se vede ca o astră

Și când te-nalți din ape dulci tot trupul se îmbracă

Cu necreate valuri lungi, privirea s-o oprească.

Și pașii mei în pașii tăi se pierd ca luna-n soare

Și nu-mi doresc decât să cred că dragostea nu moare,

Să treacă timpul nu aș vrea,să stea în loc nicicum,

Să ne urmeze, dacă vrea, pe-același veșnic drum.