Pași în timp

Trecut-au anii mulți de-atunci,trecut-au cu un rost,

Trăirea mea la așteptări în fapte nu a fost.

Și mi-erau grijile mai mari decât în zi lumina,

Purtam durerile amari crezând că-s o cunună.

Și mi-erau visele adânci mai mult când nu dormeam,

Iar cerul fără să-l ating privirii îl purtam.

Și somnul, zidul despărțirii de haosul infern

Mi-era un pas al regăsirii în veacul cel etern.

Prieteni căutam cu dor, pustiului mister,

Ființa nu-mi găsea decât doar praful să îl cern.

Și mi-era timpul cel mai bun sfătuitor din toți,

Însă tot el îmi arăta sfârșitul unei vieți.

Și mi-era viața alergând dup’a pământului mișcare,

Nici lacrimi nu găseam să plâng, căci nu știam ce doare.

Dar totuși caut și acum prin mii de spini o floare

Ce n-a gustat pământul bun,dar încă e sub soare.