Icoana iubirii

În dimineti,născut,când visele s-au stins,

Când luna-n altă noapte lumina și-a aprins,

Cu ochii la icoană ,cu gândul ce îmi zboară,

În rugă-ngenunchez ca pentru prima oară.

Și-un pas ce mi-l doboară o lacrimă măruntă

...să se înalțe iar în sărbători de nuntă.

Și aripi de petale a florilor cernute,

Pe brațe ca o cruce îmi sunt acum unite.

Iubire, unde ești de nu pot ca să zbor?

Să nu mă lași să fiu o prada tuturor,

În aripi dă-mi tăria furtunilor de ploi

Și-n raze-arată calea pașilor mei goi.

Sunt singur dar nu pot să nu trăiesc în toți,

În suflet să-mi rămâi,iubire,dacă poți

Și taina ta arat-o în viața tuturor,

Să nu cunoaștem dramă în așteptări cu dor.

Și ochii mei icoanei se pleacă la pământ

Și buzele-mi așteaptă din suflet un cuvânt;

Cu tine-o să mă nasc,iubire,dacă mor

Și-n veci fără de aripi cu tine am să zbor.