E ușor să crezi iubirii
Când nu-i jertfă ca să doară,
E mai greu să credem firii
Când nu-s faptele-o comoară.
Pașii merg făloși-nainte,
Iar privirea nu coboară,
Sufletul atunci nu simte
Că mândria îl doboară.
Rugăciunea e un înger
Doar atunci când crezi în el,
Dar se stinge ca un fulger
Când iubirea nu-i un țel.
Mintea poate înțelege,
Ochii încă pot vedea,
Dar aceasta nu-i o lege
Ce decide soarta ta.
Lacrimile pot să-ți dea
Mângâiere în durere,
Însă numai când vei vrea
Ca să dai la toți iertare.
Viața trece mai îndată,
Ca un ceas de neoprit,
Fapta este o dovadă
Imprimată-n infinit.
Zâmbetul e chipul care
Îl purtăm cu-adevărat,
Iar tristețea este-o floare
Veștejită de păcat.
Un cuvânt poate să fie
Vindecarea de dureri,
Dar și sabie ce taie
Drumul tău în mii de zări.
Poti să spui că ai curajul
Sau s-arăți că-ți este teamă,
Dacă nu vei face pasul
Te vei pierde fără urmă.
Nu greșeala-n sine-omoară
Când ne este firea slabă,
Napăsarea ne doboară
Sufletul adânc în groapă.
În icoană vezi o taină,
Cerul tot e pe pământ,
Să râvnești atunci lumina,
Chiar de nu ești, ca un sfânt.
Nu-i iubirea cea mai mare
Când iubești pe al tău frate,
Dând vrășmașului iubire
Vei întrece multe fapte.
Doar iubirea este una,
Neschimbată cât trăiești,
Chiar de nu îi vezi lumina,
Datorită ei exiști.
Poti să suferi ne-ncetat
Sau să simți doar bucurie,
Dacă dragoste ai dat
Vei trăi în veșnicie.
frumusel
RăspundețiȘtergere